• Mănăstirea Secu poate asigura locuri pentru circa o sută de persoane • „De fiecare dată, cînd plouă, lîngă peretele dinspre miazănoapte unde au fost uciși călugării se formează o pată mare de sînge, a cărei apariție nu o poate nimeni explica”, povestește monahul Cleopa Sturzu
Mănăstirile din zona Neamțului și din Nordul Moldovei au fost cuprinse în pragul Sărbătorilor de Paște de febra pregătirilor, pentru ca pelerinii veniți din toate colțurile țării și din străinatate, să întîmpine cum se cuvine slujba Învierii Domnului. Departe de tumultul vieții cotidiene, Mănăstirea Secu reprezintă pentru orice vizitator o oază de liniște și pace spirituală. Considerată una dintre cele mai importante mănăstiri atît ca vechime, cît și ca importanță culturală și arhitecturală a județului Neamț, ctitorie a marelui vornic moldovean Nestor Ureche și a soției sale Mitrofana, Mănăstirea Secu împlinește anul acesta patru secole de existență. De-a lungul timpului, multe nenorociri s-au abătut asupra călugărilor de aici. Pe timpul Eteriei, grecii urmăriți de turci s-au refugiat în incinta mănăstirii și după cîteva zile de asediu, timp în care s-a ajuns la negocieri între turci și greci. Păcăliți de turci, grecii au deschis porțile mari ale mănăstirii și în momentul în care au pătruns otomanii, aceștia au măcelărit atît grecii refugiați aici, cît și pe cei 33 de călugări români. „De fiecare dată, cînd plouă, lîngă peretele dinspre miazănoapte unde au fost uciși călugării se formează o pată mare de sînge, a cărei apariție nu o poate nimeni explica”, ne-a povestit monahul Cleopa Sturzu. Tot grecii au fost și cei care i-au pus numele mănăstirii, Xiropotam, adică pîrîul sec. Aproape de zilele noastre, mănăstirea a fost păstorită de stareții Vichentie Malău și Antim Găină, ale căror moaște sînt depuse în Paraclisul mănăstirii și care urmează să fie canonizați de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în această vară, odată cu aniversarea a patru secole de existență a mănăstirii.
La Mănăstirea Secu, pelerinul este întîmpinat de o atmosferă deosebită, în care domină ordinea și curățenia. Totul este proaspăt văruit și – pe ici, pe colo – cîte un călugăr face ultimele retușuri. Monahii participă cu osîrdie la rînduielile bisericesti, specifice Postului cel Mare. Aceasta implică și restricții: masa este servită o singură dată pe zi, la 17.30, numai legume fierte, fără ulei, cu excepția zilei de joi, sîmbătă și duminică, cînd au dezlegare la două mese. Iar vinerea se ține post negru. Călugării au ținut post negru și în primele trei zile din această săptămînă, odată cu intrarea în Post. „Vineri se ține post negru, pentru că atunci a fost răstignit Mîntuitorul și pentru a se respecta cum se cuvine pătimirea și jertfa sa. Biserica a rînduit să nu se mănînce, dar părinți mai slabi trupește au dezlegare către seară să mănînce pîine și ceai”, ne spune monahul Cleopa.
Mănăstirea Secu este pregatită pentru primirea oaspeților. „Locuri de cazare n-avem prea multe și nici condiții de trei stele. Putem asigura camere pentru oaspeți cu o capacitate de o sută de locuri. Pelerinilor li se oferă o masă modestă, după posibilitatile noastre”, adaugă monahul. Tradiționala friptură de miel nu se găsește pe masa de Paște, pentru că la această mănăstire nu se mănînca niciodată carne. Mielul va fi înlocuit cu pește, la fel ca la Mănăstirea Sihăstria, sau la alte mănăstiri din țară.
Din păcate, în timp, pictura în ulei executată de pictorul Tudorache Ionescu în anul 1850 pe biserica mănăstirii prezintă un grad avansat de degradare și necesită o intervenție urgentă, în vederea salvării valorilor reprezentative pentru Ortodoxia Românească. Întrucît suma necesară pentru această lucrare – aproximativ 2,6 miliarde de lei – este foarte mare, și posibilitățile financiare ale mănăstirii sînt foarte reduse, starețul Arhim. Vichentie Amariei îi roagă pe toți cei cu credință în Dumnezeu să contribuie, fiecare după posibilități, cu bani în contul 2511.1-5323/ROL, deschis la filiala din Tîrgu Neamț a Băncii Comerciale Române. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns