Mare de lacrimi la Coșnea

Pînă ieri, nicicînd micuțul sat Coșnea din Agăș nu a cunoscut atîta mare de oameni și de jale adunată la un loc. încă de la primele ore ale dimineții, casele au început să se golească una cîte una și oamenii au plecat pe ulițe spre locuința familiei Vrencean, unde lacrimile nu s-au uscat de trei zile. Asta după ce fiul lor, Bogdan, care peste trei săptămîni ar fi împlinit 13 ani, a fost împușcat din greșeală de unchiul său, Gașpar Vrînceanu, de 32 de ani, în timpul unei partide de vînătoare. Apoi, cuprins de remușcări, unchiul său și-a tras și el un glonț în cap. Ieri, la doar cîteva sute de metri una de cealaltă, cele două familii își jeleau morții și îi pregăteau pentru ultimul drum. La Gașpar abia dacă erau trei-patru oameni, și aceia apropiați ai familiei, în schimb la căpătîiul lui Bogdan s-au strîns peste 150 de suflete. Printre ele s-a numărat și Gheorghe Gîrțu, bărbatul de 51 de ani care îl convinsese pe copil să-l însoțească la braconaj. Nu s-a îmbrăcat în doliu, ca toți ceilalți, și nu a bocit în hohote. Era o stană de piatră, cu privirea pierdută parcă dincolo de momentul pe care-l trăia. Se vedea că gîndurile i-au rămas dincolo, în pădurea de peste munte, unde s-a petrecut nenorocirea, și unde l-a lăsat pe Bogdan în agonie, împreună cu unchiul său. Pentru majoritatea celor veniți la înmormîntare este un străin ca oricare. Unul care-și va duce pînă la moarte o cruce mult prea grea pentru el.

„Unde nu-i nici întristare, nici suspin”

O mare de lacrimi și de durere a cuprins asistența cînt Bogdan a fost scos din casă în sicriu. Plînsete înfundate și bocete de durere au umplut curtea înțesată de lume. Părinții și cei apropiați, sfîșiați de disperare, nu s-au dezlipit de sicriu și îl mîngîiau pe Bogdan ca și cînd ar fi fost în viață. Printre zecile de coroane, colegii copilului au scris pe un fond alb, ca ultim omagiu, prenumele lui Bogdan, și au asociat fiecărei litere-un cuvînt ce au considerat că l-a caracterizat: Bunătate, Onestitate, Gingășie, Dragoste, Amabilitate, Nevinovăție. După ce părinții, colegii și educatorii și-au luat un ultim rămas bun de la copil, cei doi preoți ortodocși care au oficiat ceremonia religioasă au pornit împreună cu cortegiul spre cimitir. Lacrimile nu au contenit pe tot traseul. Ba parcă bocetele au prins a răsuna și mai tare cînd sicriul copilului a trecut prin apropierea casei unchiului său, cel care l-a împușcat din greșeală. Și el își aștepta rîndul la groapă, dar la cimitirul catolic, însă familia a trebuit să modifice ora înmormîntării, tocmai pentru ca cele două cortegii să nu se întîlnească pe drum. (Florin CRĂCIUN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!