Mărțișorul, un obicei tot mai costisitor

Vremurile în care mărțișorul era considerat doar un simbol al primăverii, al reînnoirii vieții, un talisman aducător de bine și belșug care avea rolul de a te feri de rău par să fi trecut de mult. În urmă cu cîțiva ani, mărțișorul însemna doar o monedă, de special de argint,0 legată cu cele două șnururi, unul alb și unul roșu. Locul șnurul tradițional legat de un mic obiect simbolic este luat acum de buchetele de flori și cadouri utile. Doar un singur lucru se mai păstrează din vechea tradiție. Bogăția darului oferit de mărțișor trebuie să fie direct proporțional cu dogăția buzunarului celor care oferă cadoul. Dacă în trecut cei cu dare de mînă făceau cadou consoartelor o monedă de aur sau argint, iar cei mai amărîți se rezumau la una de aramă, și aceea gaurita, lucrurile au rămas cam la fel pînă în ziua de astăzi.

Cine are îi face cadou partenerei un mărțișor consistent, cine nu, apelează la zicala salvatoare „gestul contează”, în speranța că și ea va fi de acord cu respectiva afirmație și se va mulțumi cu o broșă din porțelan sau cu o floare din hîrtie creponată. Prezenți pe străzile Bacăului în număr mai mic decît în alți ani, comercianții de mărțișoare se plîng de vînzare proastă. „A sărăcit lumea de tot. Dacă reușesc să-mi scot măcar banii pe care i-am băgat în materiale, sînt mulțumit“, spune Marius Alexa, unul dintre fabricanții tradiționali de mărțișoare. Ce-i drept, și varietatea ofertei e mai redusă decît în anii trecuți: aceleași flori din plastic ori din hîrtie, aceiași ursuleți, crocodili, iepurași din pluș, cu țiuitoare sau fără, aceleași medalioane, pandantive, broșe din tinichea, porțelan ori, în cel mai fericit caz, argint. Un lucru e bun totuși: față de anul trecut, prețurile au rămas cam aceleași. Intri în posesia mărțișorului în schimbul unor sume cuprinse între 7.500 și 50.000 de lei. Obiectele care depășesc aceste prețuri sînt mai degrabă cadouri decît mărțișoare. (Elena SOLOMON)

Mărțișorul, o tradiție ce își pierde an de an din semnificații

O adevărată modă a sărbătorilor comerciale începe să se nască de cîțiva ani încoace. Popularitatea unor sărbători precum Valentine’s Day, rește văzînd cu ochii în timp ce sărbătorile noastre se demonetizează. Ziua de 1 martie nu face excepție de la această regulă. În urmă cu cîțiva ani circulau tot felul de povești despre simbolistica acestui mărțișor. Într-un obiect micuț stăteau sănătatea, dragostea, fericirea, iar oferirea lui persoanelor dragi le aducea zîmbetul pe chip, iar dacă îl dăruiai „dușmanilor”, în scurtă vreme ți-i făceai prieteni. Tonetele erau pline cu șnurulețe, felicitări și mărțișoare ce putea fi potrivite personalității prietenilor. Era o întreagă forfoteală prin oraș, pentru cumpărături specifice acestui 1 Martie. Copiii abia așteptau să ofere un coșar colegului din prima bancă, o floare învățătoarei și un trifoi mamei, să-i poarte noroc. Nimeni nu ramînea fără mărțișor.

Cu timpul, însă, mărțișorul și-a pierdut din semnificații, probabil și din cauza sărăcirii, pe zi ce trece a buzunarului. Așa se și explică de ce multă lume preferă să meargă de 1 martie și nu numai, pe principiul „Nu dau, nu primesc”. În plus, piața mărțișoarelor a fost invadată de kitsch-uri. Toate tonetele sînt pline cu pene vopsite în culori fosforescente sau tot felul de alte nimicuri ce sînt vîndute pe post de mărțișor. Mărțișoarele-kitsch și cele expirate, adică cele prezente în fiecare an la vînzare, nu mai atrag în mod deosebit atenția, datorită lipsei de originalitate. Oamenii le cumpără, pentru că așa trebuie. Cei mai mulți români, însă, pun șnuruleț alb-roșu alături de un săpun sau un pachet de cafea, crezînd că va face o adevarată bucurie celui căruia îl oferă . Doar școlile au mai rămas locurile unde obiceiul dăruirii mărțișorului încă se mai păstrează. Învățătorii, profesorii, diriginții și colegii mai îndrăgiți sînt în aceste zile singurii privilegiați să primească în piept mărțișorul tradițional, adevăratul simbol al primăverii.(Elena SOLOMON)