Daca te duci la popa sa te spovedesti, inseamna ca ai pacate care-ti apasa sufletul. Bine faci ca te duci, caci te eliberezi de mustrarile de cuget. Daca stai la taclale cu prietenii ai o bucurie privata. Stai degeaba si mininci … In teatru, in dramaturgie, insa, nu-i posibila ipostaza taclalei, desi aparent cam asta inseamna. Daca scrii taclale te-ai compromis de la prima scena. Eu am trait numeroase experiente de acest fel. Daca ai talent si stil,atunci teatrul scris de tine devine, fara sa vrei, marturisire despre sine, ilustreaza lupta ta cu tine insuti, cultura ta, trairile, sentimentele tale si abia apoi lupta cu virtuozitatea raului pentru afirmarea valorilor umanitatii. In dramaturgie trebuie sa rupi gura elocintei ca sa poti da viata, prin vorbire si atitudine, tramei teatrale, intimplarii caracterizante, expresie si expresivitatii jocului actorului. Pentru asta ai nevoie de talent. Pe asta il ai sa nu-l ai. Nu se cucereste prin munca oricit ai asuda. Muncind cu sirg in a scrie dramaturgie arareori poti depasi pragul mediocritatii. Am in fata volumul „Poarta” de Viorel Savin (tiparit la Editura „Princeps” – Iasi), continind piesele „Batrana si hotul”, „Doamne fa ca Schnauzer sa cistige”, „Tu nu esti trupul tau” si „Poarta” – creatie noua. Ei, da, aici ni se releva pregnant ce inseamna talent, gindire larga cit poarta cerului, capacitate uluitoare de sinteza cultural-filozofica, desi autorul numai filozofie nu face. „Poarta”, de exemplu este o parabola atroce invelita intr-o scriitura alerta, de mare adincime ideatica.
Desi unii autori considera ca piesele lui Viorel Savin n-au nici o nota comuna, fiecare reflectind nevoia continua de altceva, eu cred, totusi, ca nota lor comuna este vibratia tragicului, chiar daca sonurile comice sint destul de prezente. Ipocrizia, fariseismul, cameleonismul sint apucaturile cele mai detestate de catre autor, amendate necrutator in toate cele patru piese. In plus, acestea propun convingerea moral-filozofica precum ca libertatea e in interiorul tau, depinzind de cum te situezi in raport cu inchisoarea lumii contemporane. De fapt a intregii umanitati. Esti inauntru sau inafara dupa propria ta credinta. Calitatea cea mai importanta a pieselor din acest volum (dublat de traducerea in engleza de Mariana Zavate Gardner si FayJaqueline Gardner) ramine valoarea lor de marturie depusa de un dramaturg-observator, exersat in judecarea lumii contemporane, stigmatizind universul posibil in prefacuta lui armonie. Iar lupta asta cumplita nu o poarta un pofticios de fapta publica si putere, ci un impatimit al adevarurilor omenesti, al suisurilor si coborisurilor omului sub biciul destinului.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns