Matematicienii din Gîrleni

Rareori se întîmplă ca într-o săptămînă de mers la școală să se ducă în două zile la rînd îmbrăcați cu alte rînduri de haine. Cei mai mulți dintrei ei au cel mult două pulovere și una, maximum două perechi de pantaloni. Dacă se murdăresc, le spală, la pun la uscat pe sobă, iar a doua zi le îmbracă din nou, pentru a merge la școală. Odată așezați în bănci uită că pe sub cojocel ar fi putut să aibă și o altă flanea decît cea cu care se îmbracă în fiecare zi sau că de la chioșcul din fața școlii ar putea să își cumpere și altceva decît un pachet de biscuiți. Au început să descopere și o altfel de lume, numai a lor, care îi face să se simtă extrem de puternici și de bogați. în paginile cărților, deja flendurite de atîta răsfoit, citesc despre oameni importanți care au plecat din satul lor doar cu ce au avut pe ei și care au ajuns, peste ani, cunoscuți în domeniile lor. Atunci încep să viseze că vor ajunge și ei la fel. Sebastian Șipoș, un băiețel de clasa a cincea, care roșește pînă în vîrful urechilor cînd vorbește cu cineva străin, știe, deja, că va ajunge cercetător în matematică. Bianca Stan, din clasa a VII-a, nici nu concepe că va putea ajunge și altceva decît un bun profesor de matematică. Cea care le-a deschis sufletul acestor copii și care i-a făcut să viseze și la alte lucruri decît cele despre care aflaseră pînă atunci a fost noua lor profesoară, Mariana Ionescu. Profesor de matematică la Școala „Alexandru cel Bun din Bacău”, pînă în urmă cu cîțiva ani, Mariana Ionescu a început să lucreze și cu copiii de la Școala 2 din Gîrleni, la fel cum făcea și cu copiii de la fosta Școală 19.

Peretele cu diplome

Primele luni de la venirea noii profesoare au fost ca un chin pentru copii. Nimeni nu le dăduse niciodată pînă atunci atît de mult de lucru pentru acasă și, rareori, un alt profesor s-a mai ținut atîta de capul lor ca să învețe ceva. Cu timpul, copiilor a ajuns să le placă să rezolve plicticoasele, pînă atunci, probleme de matematică. „Am înființat chiar și un club, «Fanii matematicii». Ne întîlnim în fiecare săptămînă și încercăm să rezolvăm împreună ce nu am reușit să facem singuri acasă”, spune Bianca Stan. Pentru profesoara Ionescu, patima pe care a stîrnit-o în inima copiilor a fost, la început, surprinzătoare. Atîta conștinciozitate la niște copii nu mai văzuse pînă atunci nici la elevii pe care i-a avut la fosta școală din oraș.
„Am început să îi trimit pe la concursul și am avut surpriza să văd că mi se întorc cu premii de fiecare dată. Le-am pus diplomele pe holul din fața clasei și asta a reprezentat un stimulent pentru ei. Au început să se ia la întrecere unii cu alții. Cel mai interesant a fost atunci cînd am început să le trimit problemele rezolvate la concursurile lansate de diverse reviste de specialitate. Aproape că nu se mai dădeau duși de la școală, în momentul în care au văzut că le apare numele printre cîștigători”, povestește, acum, Mariana Ionescu. Pentru elevii săi, mai important este că acolo unde se duc pot concura de la egal la egal cu colegii lor de la oricare altă școală din țară. Dacă pînă în urmă cu ceva timp erau conviși că pentru a fi deștept neapărat trebuie să fii elev la o școală din oraș, copiii din Gîrleni descoperă acum că, dacă vrei cu adevărat, poți să te faci remarcat și dacă vii dintr-o școală mică, de la țară. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!