Maxime și cugetări

Delir sau slugărnicie?

Vasile PRUTEANU

Certurile arborescente de idei, rupturile politice însoțite de scandaluri imunde sînt, în alte țări,evenimente excepționale. La noi au devenit un spectacol cotidian. Toți deliranții exhibă la televiziuni fel de fel de elucubrații, situate între febrilități ale fanteziei și prost gust. Circulă printre noi un fel de virus neurotrop producător de manifestări delirante și un abuz covîrșitor de vorbărie mitomană, un vîrtej maniacal nestăpînit, ca în cazul noii „Platforme federative” lansată de Th. Stolojan și Valeriu Stoica, acompaniați de Raluca Turcan și Cristian Boureanu. De țări federative am mai auzit, de platforme politice de acest fel, nu. Mă întreb cum pot fi adunați sub același drapel indivizi cu idei și concepții diferite ( fie ele liberale, socialiste sau cum vor mai fi fiind), fără să existe un țel comun, o solidaritate, o disciplină și o aspirație vizionară despre viitor? Mai degrabă asemenea politicieni par dornici de o putere, scăpată (din diverse calcule meschine) printre degete. Cînd ai condus un partid și aveai șansa să fii prim-ministru și ai ratat-o, probabil că e teribil de frustrant. Este explicabil de ce la primul semnal apărut împotriva celor ce au ocupat locul vacant, frustrații se vor transforma în campioni ai luptei pentru cauza pierdută. Ori, semnale de acest gen au venit cu nemiluita dinspre Cotroceni, aprinzînd focul răzmeriței liberale și ascuțind securea războiului fratricid. Spre paguba acestui partid, dar și a noastră. Atacurile prezidențiale au fost, așadar, repede asumate și susținute de doi foști președinți ai PNL, plecați de bună voie din structurile de putere ai acestuia. Acum vor să revină „pe cai mari”, cum s-ar zice, încercînd înlăturarea actualei conduceri pe căi ocolite. Ei vin în sprijinul președintelui cu o doză enormă de slugărnicie. Vom vedea dacă viitorul le va fi favorabil. Tare mă tem că electoratul e sastisit de asemenea apucături și știe că atunci cînd unii politicieni ambițioși îndep să vorbească, nu-i mai poate opri decît sfîrșitul lumii.
Simptome de delir politic regăsim nu numai la „disidenții” din PNL, ci și în perorațiile fantasmagorice ale lui Mircea Geoană, Vadim Tudor, Gigi Becali sau Dan Voiculescu, precum și în intervențiile neuroastenice ale lui Emil Constantinescu, Mugur Ciuvică, Ion Cristoiu și Valeriu Stan și ale altor tenori răgușiți ai presei de scandal. Ciudat că toți aceștia nu urmăresc altceva decît onoruri, funcții, avantaje sau abuz de imagine publică, dovedindu-și astfel mediocritatea. „Inducerea în eroare este mijlocul sufletelor meschine de a se impune” (Voltaire) în fața unei lumi puțin cunoscătoare a adevăratelor realități și a intereselor care-i mînă în luptă pe asemenea mito-maniaci. Victor Hugo i-a descris așa cum sînt într-o carte numită „MIZERABILII”. „Sîcîielile, pretențiile nesăbuite, clevetirile ce ne fac viața atît de grea sînt opera sufletelor meschine, lipsite de orice noblețe, de generozitate și lacome după o putere care să le înlocuiască sensibilitatea, pe care n-o mai au pentru că și-au înăbușit-o”, scria Balzac cu multă amărăciune.
Cînd ceva începe să meargă bine în România se găsesc destui „toboșari ai timpurilor noi” hotărîți să demonizeze, să distrugă orice mugure de progres ivit în mersul societății. E o corupție la nivel mental, poate mai periculoasă decît cea la nivel material, pentru că vizează societatea în ansamblul ei, nu doar sectoare de interes public. „Corupția intelectuală este arma mediocrității, care este mult mai numeroasă”, nota G.B. Shaw, într-un eseu atît de adecvat societății românești de azi. Și nu mă refer aici la corupția economică, ci la cea mediatică, la încercările de obnubilare a gîndirii și înțelesurilor exacte ale mersului României spre UE. Se simte „o furie a dezvăluirilor senzaționale, a indiscreției dezmățate, de natură să transforme exercitarea puterii într-o stranie variantă de exhibiționism și pe omul politic într-un neobosit histrion. Trăim într-o inflație nevrotică a comentariului aberant, într-o obsesie neurastenică de a intrerpreta adevărul după păreri proprii, înlocuindu-l cu un soi de ficțiune” (A. Pleșu).
Se pare că în privința ambițiilor nemăsurate, știința terestră va bate încă multă vreme pasul pe loc, spre deziluzia și consternarea noastră. Ce ar trebui făcut? Greu de spus, dar și mai greu de făcut. Adică, înlăturarea prin cunoaștere a tututor mediocrităților și slugarnicilor din viața politică. Pentru că „mediocritatea și slugărnicia vor fi pururea egoiste” (O. Wilde) și vor provoca dizarmonie și scandal, urmărindu-și gloria fără merite, succesul fără efort și averea fără cinste. Iată principalele trei tendințe morale care ne vor trage mereu înapoi înspre mizeria sufletească din care cu atîta caznă încercăm să ne smulgem.menea politicieni par dornici de o putere, scăpat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!