Maxime și cugetări

Președinte! Asta i-a spus Dumnezeu…

Vasile PRUTEANU

Pînă mai ieri – alaltăieri eram un nenorocit și o jigodie care nu-l aprecia pe Gigi Becali. Aseară, însă, m-am convins că el este un personaj providențial, după ce l-am auzit spunînd că Dumnezeu i-a zis lui să fie el președintele României. De azi, am intrat și eu în rîndul celor mai deștepți oameni din țară, transformîndu-mă într-un fanatic fan al „războinicului luminii”. Este al doilea mare român – după Petrache Lupu de la Maglavit – care a vorbit personal cu Dumnezeu. De ce m-aș îndoi? într-o vreme în care oricine dă interviuri și susține tot ce îl taie capul la posturile TV, era de așteptat ca și Dumnezeu să facă o declarație, să dea un îndemn cuiva. Și pentru ca vorbele să nu-i fie denaturate, nu le-a dat unui reporter, ci unui politician mai apropiat. Adică lui Gigi Becali. Fiind „creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” și fiind așa de vorbăreți, de ce ni s-ar părea neverosimil ca Dumnezeu să vorbească cu un alt român, măcar odată la 100 de ani? în România noastră cea de pe toate ecranele, cu cît cineva este mai sus pus, mai bogat și mai darnic cu TV-urile, cu atît vorbește mai mult. Politicienii, deputații, vedetele porno și cele sportive vorbesc mult, pînă noaptea tîrziu. Iar Gigi Becali este de neoprit. Numai țăranii, fiind săraci, vorbesc foarte puțin. Mai mult oftează. Nu-i cazul cu Gigi. El le-o zice în față tuturor nomenclaturiștilor reconvertiți la valorile democrației și la virtuțile născătoare de gologanii integrării europene: ” bă nenorociților, bă jigodii comuniste, eu din banii mei dau la toată lumea. Cînd voi avea și banii țării și ai Europei, fac din România raiul pe pămînt.”
Chiar, nea Gigi, trimite-mi și mie 1000 de dolari, că am niște nevoi. Aș veni pînă la București să-ți cer, dar parcă te văd că-mi zici: „Bă jigodie, ai recunoscut singur că nu mă apreciai pînă ieri. Ar trebui să te plesnesc peste ochi, nu să-ți dau ție dolari”.
O să-mi spuneți că n-am logică, de aia m-ar plesni. Cum adică „parcă te văd că-mi zici?”. Parcă te-aud! înseamnă că nu l-ați citit pe Shakespeare. Nu zice un personaj de-al lui așa: „Să dau fuga-n crăpătură/Să zăresc de nu s-aude/Sau s-aud de nu se vede/Adorata ei figură?”. Că zice! Ori, te pomenești că nici Shakespeare n-avea logică și trebuia plesnit.
De altfel, am mai fost plesnit odată de către fanii Stelei, cînd echipa a cîștigat meciul de la Kiev cu 4-1. M-a pus necuratul să ies pe centru în noaptea aia, ca să dau ochii cu susținătorii Stelei. „Steaua, băăă”, mi-au strigat ei, cu ochii ieșiți din orbite. Și poc cu pumnul și palma. „Da, bă, Steaua! Dar eu țin și cu Manchester Gîșteni, cu Fiorentina Buhoci și cu Oașul Negrești. Știți de ce-i zice Oașul? Pentru că se ouă, bă. Adică-i oaș.” Ei au rîs, și-am scăpat necotonogit. Pentru că „oricît de mare ar fi prostia spusă de un ins, se găsesc totdeauna nătărăi care s-o creadă” (Balzac). Așa și cu nea Gigi.
Tocmai acum s-au apucat doi neisprăviți de ziariști (Nistorescu și Lucescu) să-l conteste public pe Becali, în gura mare. Să știi, nea Gigi, că „lupta cu nebunii nu-ți aduce nici o cinste și rareori un folos”, fiindcă „limba este ultimul lucru care moare în nebun și în prost”, scria Henri Fielding. Mai află că „o mie de oameni cuminți nu fac atîta tărăboi ca un singur nebun”, zicea N. Iorga. De ce ai crede, așadar, nea Gigi, pe apucații ăștia de ziariști? Ești cel mai tare. Ține-o tot așa. Stuche-i în ochi și vezi-ți de treabă. (Pardon, vedeți-vă). Nu uita să-mi trimiți și mie niște dolari. Mai scap de unele necazuri. Și, apoi, eu sînt singurul care crede că Dumnezeu ți-a zis să fii președintele României. Numai un cuvînt de sus poate liniști o omenire pusă pe arțag sau poate pune la punct pe cineva care se crede prea puternic. Cînd o să fii președinte, cu o simplă indicație de la Dumnezeu vei chema la calm și la o cale mai bună întreaga societate autohtonă. Dacă n-ai fi unicul confident al divinității, ne-am putea rătăci și am crede că sîntem singuri pe lume, ceea ce ar fi dezolant. Ca să nu rămînem ai nimănui, continuă, nea Gigi, să faci danii și spune-o în gura mare, s-audă toată România și să ia exemplu. Chestia aia că atunci cînd faci pomană, s-o știi numai tu și Dumnezeu, nu-i adevărată. Au spus-o niște prăpădite de moaște, moarte de cînd lumea.după

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!