Maxime și cugetări

Un nou atac asupra credinței creștine

Vasile PRUTEANU

Scriitori și cineaști mai mult sau mai puțin importanți se situează, de o bună bucată de vreme, în fruntea unei blasfemiatoare campanii de desacralizare a lui Iisus. Viețuitori fiind în Occidentul creștin sau în SUA, nu-mi dau seama ce urmăresc și de ce e nevoie de așa ceva. Să mă mir? Ar fi prea puțin. Dacă oamenii l-au omorît pe Dumnezeu răstignindu-L, de ce să mă mai mire că vor să-l desacralizeze. Exact la un an de la năbădăioasele trăsnăi cuprinse în „Codul lui Da Vinci”, în postul pascal s-a mai inventat una: „Mormîntul lui Iisus de la Talpiot”. Noul atac cu pretenții scentiste ofensează însăși rațiunea cugetătoare, dincolo de blasfemia în sine. Dar nu blasfemia șochează în primul rînd, ci inepția argumentelor ce pretind atestarea unor probe științifice certe. Adică, stabilirea ADN-ului Mîntuitorului. Prostie mai mare greu de închipuit! De unde și cine să fi luat probe de sînge, piele, păr sau oase din trupul lui Iisus acum 2000 de ani, dacă pe vremea aceea nici nu se punea problema?! Să fi descoperit noii documentariști „Graalul” ce conținea sîngele lui Iisus? N-am auzit! Atunci de unde compararea ADN-ului rămășițelor pămîntești din mormîntul de la Talpiot cu cel al lui Iisus? Au fost prelevate probe de la Dumnezeu-Tatăl?
Dar, să recapitulăm faptele: în 1980, în cartierul Talpiot din Ierusalim escavatoriștii au descoperit un mormînt de familie, o necropolă în care s-au descifrat numele a șase persoane, între care Iisus, Mariamne, Ioshua, nume comune în acea vreme, cum sînt astăzi la noi Ion, Vasile, Gheorghe, Maria. De aici, regizorul James Cameron a tras concluzia că Iisus a fost căsătorit cu Maria-Magdalena, aruncîndu-ne în plin delir. Ori, este binecunoscut faptul că Mormîntul lui Iisus a fost și rămîne cel de lîngă Golgota, ca urmare a învierii Sale. Cel dăruit de Iosif din Arimateea. Nici un text biblic, istoric sau arheologic nu-l situează la Talpiot. Apoi, familia după trup a lui Iisus știm că era din Nazaretul Galileei, la 300 km de Ierusalim. Nu văd ce familie și-ar fi făcut o necropolă la o asemenea depărtare. Mormîntul de la Talpiot este unul somptuos, amintind de familiile bogate, bine situate social. Familia lui Iisus era mai mult decît modestă materialicește. Să ne reamintim în ce condiții a fost născut Iisus în peștera de la Bethleem. Dacă ne prostituăm mental nerecunoscînd textele evanghelice, măcar să avem bunul simț să cercetăm lucrarea „Antichități iudaice” a istoricului și cronicarului Flavius Josefus, contemporan cu Iisus. Acolo se atestă indubitabil existența pămîntească a Mîntuitorului, renumele și faptele Sale. Mai puțin învățăturile date lumii, care au fost intens popularizate de apostolii, ucenicii și evangheliștii Săi. în urma acestor atestate mai îndrăznim, oare, a contesta existența și divinitatea lui Iisus? Probabil că da, cînd sînt în joc sume uriașe, cum s-au încasat de pe urma romanului de ficțiune „Codul lui Da Vinci”, de Dan Brown și a documentarului inept de pe Discovery, difuzat în toată lumea.
Dacă la Dan Brown e vorba de o fantezie cu pretenții hermeneutice privind „descifrarea unui secret” insertat de Leonardo Da Vinci în tabloul „Cina cea de taină”, documentarul Mormîntul de la Talpiot este un demers mistificator, șubred, ieftin, așezat în aceeași linie blasfemiatoare cu romanul „Codul lui Da Vinci” și „Evanghelia lui Iuda”. Și acestei așa-zise evanghelii i s-a dat un răsunet larg, deși ar fi fost suficient ca oamenii să se întrebe: cînd a avut timp sinucigașul Iuda să scrie o întreagă evanghelie, din moment ce imediat după săvîrșirea ticăloasei fapte s-a spînzurat?
Ceea ce mă miră este faptul că Vaticanul nu a reacționat cu aceeași vehemență la noua blasfemie, așa cum o făcuse la apariția romanului și apoi a filmului „Codul lui Da Vinci”. Cel puțin cartea și filmul erau ficțiuni și nu încercări de motivare științifică a unor aberații cum sînt cele privitoare la necropola de la Talpiot. Să încerce papalitatea a plăti o poliță protestanților congregației catolice „Opus Dei”, foarte activă în SUA și America Latină? Posibil. Noi, ortodocșii și catolicii români, nu avem voie să ne îngăduim o atitudine rezervată, întrucît blasfemia atinge piatra de temelie a credinței creștine. Adică, învierea lui Hristos, implicit divinitatea Sa. Mormîntul său e gol și e lîngă Golgota. Sau „Dealul Căpățînii”, cum i se mai spunea în epocă.
Multă lume s-a întrebat și continuă să se întrebe de ce a fost aleasă crucea drept mijloc de tortură și omorîre a Fiului lui Dumnezeu? Probabil pentru că presupunea o lungă și grea agonie, de natură a mulțumi ura, invidia și ticăloșia osînditorilor. Resentimente resuscitate și astăzi, apelîndu-se la noi și mizerabile mijloace de a suci mințile oamenilor. Mai ales ale cetățenilor Europei de Est, ieșiți dintr-o îndelungată stare de amnezie atee. Și crucea trebuie să ne-o ducem. Ea reprezintă – „geometric și simbolic vorbind – întretăierea celor două planuri; spiritual și material. E metafora dublei noastre naturi: duhovnicească și pămînteană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic și cardinal în paradoxala noastră situație de făptură care deopotrivă ține de lume și de cer” (N. Steinhardt).escavatoriștii au descoperit un mormînt de familie, o necropolă în care s-au descifrat numele a șase persoane,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!