Bucuria zapezii i-a scos din nou pe copii din case. Cazematele sau oamenii de zapada au inceput sa rasara printre blocurile din cartierele bacauane inca de simbata dimineata. Pe str. Alecu Russo din municipiul Bacau, putine petece de zapada mai ramasesera neatinse de copii. Si cu cit erau mai mici, princhindeii vroiau sa faca oameni de zapada mai mari. Se chinuiau, se opinteau in bulgarii de zapada si cu greu reuseau sa-i duca la destinatie. „Am dus deja doi bulgari in parcarea din fata blocului. Acum ne chinuim cu al treilea. Cred ca totusi e prea mare, insa sper sa ne ajute vreun vecin sa-l punem peste ceilalti. Suntem trei prieteni, deci fiecare dintre noi a modelat bulgarele sau”, a spus Andrei. Si cind treaba era in toi, a aparut in pragul usii de la bloc mama unui alt copil. „Florin, mai stai zece minute si vii in casa”, se auzi glasul autoritar al mamei vadit ingrijorata ca nu cumva sa-i raceasca baiatul dupa atita efort si transpiratie. La citeva blocuri distanta, in acelasi cartier, o fetita blonda cu ochi albastri radia de fericire. Doi baieti mai mari ii facusera un om de zapada. „Camelia, vino linga omul tau de zapada sa-ti faca doamna o poza”, spune unul din ei. Mititica lucra in acel moment la un alt bulgaras, semn ca vroia sa mai construiasca un om de zapada, de aceasta data pe masura sa. „E al meu, e al meu”, striga, rizind, fetita. Bucuria de pe fata ei s-a deschis intr-un zimbet larg si atunci am vazut ca e stirba. O fetita blonda, cu ochi albastri, imbujorata si stirba, desprinsa parca dintr-o poveste cu zine. Asa am vazut iarna prin ochii copiilor.
Lasă un răspuns