Microuzina de la Colegiul „Petru Poni” din Onești a fost abandonată din motive de toxicitate

La Colegiul „Petru Poni” din municipiul Onești există o bază materială remarcabilă, cu certe posibilități de dezvoltare a învățămîntului. Modul în care a fost gîndit acest complex educațional, cu toate că el a fost realizat în plină epocă comunistă, este unul capitalist. La vremea aceea, pe lîngă spațiile de clase, laboratoare sau ateliere, a fost concepută și o microuzină-pilot care să producă anumite substanțe chimice destinate fostului Combinat Petrochimic Borzești, în special tiosolul. După 1989, această microuzină a fost lăsată în paragină, utilajele și dotările intrînd într-o degradare sistematică. În anul 1999, conducerea de atunci a Ministerului Educației Naționale a pus serios problema managementului în învățămînt, în sensul creării de venituri proprii pentru instituțiile de învățămînt. De aceea, la școala oneșteană au fost luate măsuri de reabilitare a dotărilor lăsate în paragină. Astfel, s-a procedat la evaluarea stării fizice a utilajelor, s-a stabilit un necesar de finanțare (care se ridica la vremea respectivă la 7- 800 milioane lei) și, ca atare, a fost lansată o ofertă pentru închirierea microuzinei, ofertă care cuprindea și instruirea elevilor. În cele din urmă a fost găsită societatea comercială Plastchimsoda din Onești, care s-a apucat să amenajeze o linie de producție pentru lacuri și vopsele. În același timp, patronii care au investit în această microuzină aveau de gînd nu numai să ofere locuri de practică pentru elevii colegiului, ci și să le ofere locuri de muncă după terminarea studiilor. O perioadă, microuzina părea să renască din propria-i cenușă, dar după schimbarea conducerii Colegiului, activitatea a fost oprită din motive de toxicitate. În paralel, toți agenții economici care dețineau spații comerciale într-un cămin, au fost nevoiți să-și rezilieze contractele și să-și caute alte sedii. (Daniel Gorun)