Mîndrie de părinți

Eugen VERMAN

„Domnule, mi-a spus, odată, Carmil Bălan, fericirea părinților e fericirea copiilor săi…”. Domnul Carmil era maistru principal la fosta întreprindere Poligrafică Bacău, unde a muncit 38 de ani, dintre care 28 ca șef de secție, iar eu eram ziarist la cotidianul băcăuan. Relațiile de sinceră fraternitate dintre tipografi și ziariști au existat dintotdeauna, așa că prietenia mea cu domnul Bălan era ceva absolut firesc. Mai ales că eu aveam trei copii, iar el, la fel. în anii aceia, copiii noștri erau încă… copii și, normal, atunci cînd, din varii motive, ajungeam în secția „Plane”, vrînd-nevrînd discutam și despre vlăstarele noastre; e drept, ale mele ceva mai mari ca ale lui, eu fiind și mai în vîrstă ca amicul meu. Asta apreciam eu la omul acesta cumsecade, comunicativ, profesionist adevărat: sinceritatea, adîncimea cuvintelor sale. Da, fericirea părinților e fericirea copiilor săi. Și uite că și acum, după atîția ani, cînd l-am reîntîlnit – el, pensionar ca și mine, dar și profesor de „Tehnologie poligrafică” la Liceul fabricii Letea – ne-am amintit de subiectul acela. Copiii lui? Robert e la Vatican, asistentul unui înalt prelat catolic, e doctorand în Teologie, „o adevărată capacitate”, cum ține să-mi precizeze prietenul meu din tinerețe. „Am fost, domnule, acolo, la Robert, am vizitat Capela Sixtină și mormintele sfinte și grădinile Vaticanului, m-a condus fiul meu peste tot și era mîndru de mine, tatăl lui, dar mîndria mea față de el n-are margini… Nu orice muritor ajunge unde am ajuns eu datorită fiului meu”, mai amintește domnul Carmil, parcă vrînd să-mi facă în ciudă. „Dar Eduard, fiul cel mare?”. „Eduard e și el, tot în Italia, e specialist la o firmă de vinificație… Ăsta seamănă cu mine, zîmbește amicul meu. Robert e leit Ana, maică-sa…”. „Și Bianca, mezina?”. „E studentă, la Universitatea din Iași, în ultimul an…”. Da, copiii noștri… Fericirea lor, fericirea noastră. Dar și un adevăr foarte… românesc: așchia nu sare departe de trunchi! Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!