Mintea de pe urmă

Ștefan RADU

După o vară cu inundații și o toamnă cu gripă aviară, a venit, iată, o iarnă geroasă de-ți îngheață sîngele în vene. Fiecare perioadă a adus pagube sau victime, lamentări, comisii de urgență, intervenții pompieristice. Am scris de cîteva ori în ultimul an despre faptul că nu am descoperit la autoritățile locale sau centrale semnele preocupării reale pentru elaborarea unor strategii și rutine aplicabile în momente de criză sau de calamitate. încă de la primul val de inundații (în Banat), toate vocile autorizate din țara asta s-au repezit să promită refacerea caselor sinistraților (și) din fonduri publice. S-a ajuns, astfel, să se reconstruiască pe cheltuiala bugetului multe dintre averile – mari sau mici – ale celor afectați de viituri. Cei păgubiți și despăgubiți într-o clipită n-au fost întrebați nici de autorizațiile de construcții pe terenuri inundabile, nici de lipsa unor minime asigurări, nici de alte obligații absolut normale într-o societate care aspiră la valorile secolului XXI. în final, am asistat la mofturi penibile: sinistrații de prin Vrancea au lăsat de izbeliște vreo sută de case noi pentru că nu le plăceau cum arată și pentru că nu aveau și grajduri babane! Banii de la buget și donații din pungile sărăcăcioase ale românilor miloși au fost risipiți pentru că românii caută calul de dar la dinți.

Acum, cînd gerul siberian mușcă nemilos, sînt înregistrate numeroase decese în zona Moldovei (mai ales). Oameni ai străzii sau bătrîni chirciți de boli și-au găsit sfîrșitul prin parcurile marilor orașe pentru că nu există un sistem de adăposturi și azile de noapte. Spuneam în vară că banii folosiți aiurea pentru a li se reconstrui averile unor particulari ar fi fost mai bine folosiți dacă autoritățile locale le-ar fi dirijat către ridicarea unor complexe sociale în care să se poată adăposti, pe timp de calamitate, cei rămași pe drumuri. Și nu numai la vreme de năpastă… Sînt destui de mulți cei numiți atît de nemilos „boschetari” care poate nu numai din vina lor au ajuns să trăiască pe sub poduri și în subsolurile blocurilor. Ignorarea acestei probleme, tragerea preșului peste ea, nu face decît să acutizeze situația. în acest moment, există semnale chiar de la nivel guvernamental conform cărora se caută fonduri pentru înființarea de azile de noapte. Despre așa ceva se discută și la Primăria Bacău. Nu știu ce variantă se va alege, însă țin să amintesc autorităților că există cazarme dezafectate care necesită minime recondiționări pentru a deveni adăposturi sociale cu toate dotările obligatorii: bucătării, săli de mese, infirmerii, dormitoare etc. Ar trebui să învățăm să gospodărim banul public la fel cum facem cu bugetul familiilor noastre. Valorificarea eficientă a patrimoniului de care dispunem și flexibilitatea în luarea unor decizii asigură o mai bună rezolvare pentru problemele pe care le are comunitatea. Nu trebuie să ne grăbim să demolăm clădirile scoase din uz doar pentru că sînt cîțiva inși interesați de parcelarea terenului și construirea unui cartier de vile. Pe de o parte, autoritățile trebuie să se îngrijească de toți cetățenii în aceeași măsură, iar pe de altă parte oamenii au datoria de a-și asuma responsabilitățile ce decurg din calitatea lor de proprietari. Nimeni nu este dator să-ți apere viața și avutul cîtă vreme tu dai dovadă de maximă indolență.area terenului și construirea unui cartier de vile. Pe de o parte, auto

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!