„Modernizarea autoritară”

„Deocamdată, în Rusia nu există democrație și cu atît mai puțin riscul ca ea să dispară curînd”. Această afirmație, care aparține celebrului scriitor rus Alexandr Soljenițîn, a fost extrasă dintr-un recent interviu acordat de către acesta unei publicații franțuzești. La cei 84 de ani, Soljenițîn rămîne unul din cei mai înverșunați luptători împotriva comunismului, fiind scriitorul care, în opera sa, a exprimat cu cel mai mare talent tragismul condiției umane contemporane. Este destul de greu de prevăzut cînd anume va avea parte Rusia de o democrație autentică, avînd în vedere că începînd cu 1917 și pînă în 1990 (timp de73 de ani!) aceasta s-a străduit să construiască noua societate comunistă. Proiectul voluntarist bolșevic a urmărit să șteargă în întregime trecutul său distrugînd vechile structuri sociale, prigonind burghezia, confiscîndu-i bunurile, abolind proprietatea privată, colectivizînd întreprinderile și dînd prioritate proletariatului în cadrul unei industrializări accelerate. într-o a doua etapă, ce parcurge anii ’30, noul regim comunist distruge lumea rurală tradițională, întemeiată pe comunități egalitare și solidare, prin colectivizarea forțată a pămînturilor și regruparea în formele de stat (colhozuri) sau înregimentarea în uzine. Țăranii care au rezistat au fost deportați și mai multe milioane au murit în gulagurile siberiene.
în perioada interbelică, dar și după 1947, foametea bîntuie necruțătoare, iar aprovizionarea cu alimente rămîne anevoioasă într-o societate a penuriei. în astfel de condiții, Rusia se tîrăște sub spectrul terorii și al unei noi socializări politice unice care integrează indivizii. în centrul noului sistem de valori stau munca (pînă la epuizarea totală), familia și patria socialistă, presupunînd că omul sovietic crede în viitorul său luminos. Locul de muncă este asigurat, ca și un minim venit, pensia și asigurarea de boală; accesul la îngrijirile medicale, educația sînt gratuite, siguranța și egalitatea iau locul libertății individuale. Libertate care – așa cum spunea Victor Neuman – „nu se putea naște nicicum în prezența fricii, așa cum nu se poate naște în absența unui comportament omenesc”. în paralel, o „castă” birocratică se reconstituie, însă, și aceasta confiscă treptat puterea, înlănțuie ideologic un popor sărăcit și derutat și își arogă noi beneficii exorbitante în raport cu nivelul de viață al majorității ruse; această nouă variantă a castei tradiționale, pe numele său „nomenklatur” e alcătuită din responsabilii de partid, experți și alte nume importante din cadrul regimului, poliției și armatei. Istoria n-a reușit să creeze societatea comunistă, iar dezagregarea economiei a provocat prăbușirea în anii ’90 a regimului sovietic.
Din acel moment libertatea e regăsită, dar reapare șomajul, sistemul de protecție se degradează, ca și învățămîntul; inegalitățile sociale se adîncesc între masa poporului și o minoritate mafiotă, deținătoare a puterii economice; condițiile de trai se deteriorează; raporturile sociale se tensionează; violența devine cotidiană. Astfel, conform statisticilor, la fiecare 40 de minute o femeie este omorîtă în bătaie, anual peste 100.000 de oameni mor otrăviți cu vodcă contrafăcută, iar cel puțin 2.000 de tineri chemați să-și satisfacă stagiul militar sînt omorîți anual, ca să nu mai vorbim de crimele săvîrșite ca urmare a răfuielilor și răzbunărilor mafiote. Cu toate acestea, de la victoria lui Putin în alegeri situația în Rusia se îmbunătățește; într-o mică măsură. Dar, se îmbunătățește. Mai ales că acest tip de lider – ca cel al lui Putin – se bucură de sprijinul populației, care înțelege perfect că Rusia nu e o țară cu democrație consolidată, nefiind deranjată cînd puterea recurge la metode nedemocratice pentru rezolvarea problemelor reale cu care se confruntă și cînd, dintr-un motiv sau altul, metodele democratice se dovedesc ineficiente. Rușii înțeleg toate acestea pentru că ei nu se gîndesc atît la aderare, cît la rezolvarea problemelor concrete, nevoiți fiind a face totul singuri, fără a primi acele ajutoare masive europene pentru dezvoltarea instituțiilor democratice. Așa cum remarca un cercetător rus al Institutului pentru Studii Politice din Moscova, noul termen de „modernizare autoritară” conferit de occidentalii perioadei pe care o parcurge acum Rusia „este un termen greșit, fals, ce face parte din propaganda dusă împotriva Rusiei. în realitate, e vorba de o democrație încă neconstituită și de faptul că în cadrul acestei democrații neconstituite, neconsolidate, puterea își permite să recurgă la anumite metode nedemocratice, deși este adepta metodelor democratice”. Succesul lui Putin a fost dat de rezultatele activității sale, concretizate în stabilitatea politică și în absența haosului, în opoziție cu instabilitatea și crizele ce au caracterizat perioada Elțîn; la care se adaugă și creșterea economică, precum și cea a nivelului de trai, ceea ce se poate observa ușor după creșterea impresionantă a pieței de consum. Un alt fapt important, care a consolidat succesul lui Putin, a fost acela că el a reușit să distrugă armata teroristă ce pusese stăpînire pe Cecenia și pe o parte din teritoriile vecine, ca Daghestan. Putin a mai reușit să recucerească respectul față de Rusia care, spre deosebire de alte țări, dorește să rămînă independentă, să își păstreze suveranitatea și să fie cunoscută în lume. Și de ce nu chiar puțin temut, atîta cît nimeni să nu o supere. Pesimiștii prezic o alunecare accelerată spre un regim autoritar – de care îi e teamă și lui Soljenițîn – condus de profesioniștii din serviciile de securitate, Rusia ajungînd în viitorul apropiat undeva la mijlocul drumului dintre democrația de manual și autoritarismul perfect. Dar pentru o țară care a fost „imperiul răului” numai cu 15 ani în urmă și în ciuda semnelor de alunecare către căile sovietice, electoratul a arătat că rușii mai tineri preferă democrația față de autocrație. Posibil ca această generație mai tînără să schimbe cultura politică și de afaceri pe măsură ce va pătrunde pe piața locurilor de muncă și se va înscrie pe listele electorale, făcînd ca o ciocnire între tineri și ascunșii lideri ai ministerelor puterii de la Kremlin să fie inevitabilă. Mai ales că modernizarea societății prin metode impuse de „sus” nu va mai trebui să facă parte din tradiția istorică rusă. (Romulus Dan BUSNEA)xper

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!