Momeli de sezon

Coropișnița

Înrudită cu greierele și cosașul, coropișnita este una dintre cele mai căutate insecte de cei din branșa undițarilor. Însemnătatea ei este cu atît mai mare cu cît, odată pusă în cîrlig, reprezintă deliciul celui mai mare pește al apelor noastre: somnul.

Corpul galben-maroniu catifelat poate fi lesne deosebit de al celorlalte insecte prin cele două „săpăligi” din vîrful capului. Aceste adevărate „instrumente de arat” o ajută să înainteze și chiar să se hranească în pămînt. Pentru că se hranește cu tulpinile plantelor tinere, spre disperarea agricultorilor, este o insectă dăunătoare. Prezența coropișnitei este trădată de cîmpurile unde răsadurile se ofilesc pe suprafețe întinse. În terenurile imprăștiate cu îngrășămînt natural, la începutul primăverii, sînt cel mai ușor de găsit. Tocmai de aceea, un alt loc propice în care trăiește sînt mormanele de îngrășămînt vechi de cel puțin doi-trei ani. Aici, aciditatea solului nu este atît de ridicată, coropișnițele trăind în condiții optime. Este bine de știut, atît de către pescari cît și de către agricultori, că această insectă nu o vom găsi aproape niciodată în îngrășămîntul de bovină, pe cînd în cel de porcine sau cabaline sînt omniprezente.

Colectarea

O furcă „zdravănă” și ceva efort fizic trebuie sacrificate pentru găsirea rîvnitei insecte în mormanele de îngrășămînt. O metodă mult mai elegantă, și care necesită și mai puțin efort, este tăierea unei sticle de plastic în prima treime de sus. Bucata mai mică ce rezultă din tăiere se așează cu partea unde se pune dopul în interiorul celeilalte părți a sticlei, și se toarnă puțină bere în ea.

Invenția respectivă se așează într-o gropiță de pămînt pînă la nivelul sticlei (în așa fel încît să nu intre pămînt în interiorul sticlei) în locurile unde aceste vietuițoare există. Odată prinse, coropișnițele trebuie păstrate separat, cunoscute fiind tendințele de canibalism pe care le au. Cutiile în care se păstrează pentru partida de pescuit trebuie să aibă compartimente separate. Depozitarea pentru o perioadă mai lungă (cîteva săptămîni) este mai anevoioasă fiindcă insectele trebuie hrănite. Pentru aceasta, se așează separat fiecare coropișnită, într-un vas de ceramică plin cu pămînt umed și cartofi.

Și… victimele

Așa cum am arătat și în introducere, coropișnița este momeala somnului, dar, deopotrivă, și pentru mrenele mai mari este o delicatesă. Chiar clenii de dimensiuni mai mari se reped la această vietate; vom alege insecte de dimensiuni mai mici, plesnite pe suprafața apei. Coropișnița se fixează în cîrlig prin introducerea vîrfului cîrligului în gîtul insectei, prin abdomen, pînă la țepii dinspre coadă. Pe cîrligele de dimensiuni mai mari pot fi puse chiar cîte două exemplare. Este cazul monturilor pentru somn, la pescuitul mrenei, cîrligele nr. 1 fiind ideale.

Pescuitul sportiv

Cu o vargă bologneză de 7-8 metri, un fir de 0,16 mm, cu o mulinetă ușoară, fără plută și fără plumb, metoda „plezneală” va fi cea mai prinzătoare pentru mrene și cleni. Pe fundul rîurilor mari, cu o montură puternică, în locul cașcavalului sădit pentru mreană, merită să fixăm o coropișniță și nu mare va fi mirarea cînd va mușca un exemplar de peste un kilogram. Ei, și dacă mai mușcă și un mustăcios „respectabil”, partida de pescuit este cu adevărat împlinită.