Moș Alboaie, mai primar decît toți primarii

Eduard ADAM

Primarii de pretutindeni din țara asta se plîng, de fiecare dată cînd sînt puși să facă ceva, că nu au bani. Se vaită de mai, mai să le plîngi de milă și aruncă vina pe „greii” de la București, că le-au repartizat zeci de sarcini, dar nu și fonduri pentru a le duce la îndeplinire. Ei bine, cumva au dreptatea lor. Numai că povestea asta cu lipsa fondurilor a devenit o modă. S-a transformat într-o veritabilă scuză pentru ca unii să-și acopere fie incompetența, fie lenea. Cel mai simplu este să spui că nu ai fonduri. Ceea ce m-a convins că așa stau lucrurile este numărul mic de proiecte finanțate de străini obținute de primăriile din Bacău. Bugetul, cel puțin la nivelul județului nostru, este mic pentru toți. însă, nu știu cum, unii primari s-au descurcat și au obținut numeroase fonduri externe, în timp ce alții n-au mișcat un deget. Pentru mine, e clar: cine vrea găsește o portiță, cine nu, se scuză că n-a avut cu ce.
Ei bine, moș Simion Alboaie, răzeșul care l-a găzduit pe premierul Călin Popescu Tăriceanu cînd acesta a vizitat Comăneștiul, le-a dat o lecție tuturor primarilor care se tot plîng că nu se poate. A văzut omul că tot inundă apele după cîteva ploi mai aprige, așa că s-a hotărît să facă ceva. Culmea, nu neapărat pentru el, fiindcă omul și-a făcut amenajările necesare pentru a-și feri casa de ape. Dar, cu gîndul și la cei din jur, i-a antrenat pe mai mulți săteni și au făcut un proiect. S-au dus frumușel la Fondul Român de Dezvoltare, au apelat și la primărie să-i ajute cu documentele, iar acum au oamenii bani pentru amenajările mult dorite. Cît de greu le-a fost, doar ei știu. Au spus deschis că le-a ieșit pe ochi birocrația, dar nu s-au lăsat. Și să nu uităm că vorbim de persoane care nu au o pregătire specială pentru astfel de lucruri și, în plus, au și o vîrstă. Cu voință, însă, au reușit. Cît de determinați au fost în demersul lor o demonstrează însuși faptul că, pentru că n-au avut bani cu care să contribuie, oamenii au propus și li s-a acceptat să vină cu forța de muncă. Atît cît pot și cum se pricep mai bine.

Ce mai, o lecție de care orice primar din țara asta ar trebui să se rușineze. Este dovada clară că dacă vrei ceva, nimic nu e prea greu pe lumea asta. Se poate face aproape orice, trebuie doar să ai voința necesară și să lupți pentru aceasta.

Cu amărăciune îmi exprim însă convingerea că cei mai mulți aleși locali au citit despre isprava lui moș Alboaie, însă n-au învățat nimic din ea. Sînt aproape sigur că aici se va opri totul. Cei mai mulți dintre ei, dacă nu chiar toți, vor lăsa lucrurile așa cum sînt. Se vor plînge în continuare că nu au bani și că în lipsa acestora nu se poate întreprinde mare lucru. E mai simplu și mai comod. Mai bine să arunci cu acuze în stînga și-n dreapta: la adresa Guvernului, a Președinției sau a celor de la județ. E mai facil să aștepți totul de-a gata și să te smiorcăi în fața ziariștilor, ori de cîte ori vine apa mare, că ai rămas fără nimic. Și, uite așa, impresionați de dramele văzute, creștini din toată țara vor trimite ajutoare și vor face eforturi pentru a îndrepta ce n-au făcut alții. Deși se putea. A demonstrat-o moș Simion Alboaie!or plînge în continuare că nu au bani și că în lipsa acestora nu se poate face nimic. E mai simpl

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!