Moștenirea lui Stolo

Ștefan RADU

Retragerea din competiția prezidențială a unuia dintre cei mai bine clasați candidați – este vorba de Theodor Stolojan – a produs – și va mai produce – mutații esențiale în jocul electoral. Cu lacrimi, dar fără văicăreli, Alianța D.A. s-a mobilizat neașteptat de bine și a depășit primele momente ale crizei. Au stabilit un nou candidat, PNL a prezentat un nou șef (atenție!) interimar pe termen nelimitat și fiecare și-a văzut de treabă ca mai înainte. Aparent! în interiorul formațiunilor politice, frămîntările abia au început. Dacă iarna nu-i ca vara, nici Băsescu nu-i ca Stolojan…
Primul element care a fost trecut prea ușor cu vederea este ambiguitatea referitoare la actualul statut al dlui Stolojan. S-a retras din cursa pentru prezidențiale, însă – conform documentelor de organizare ale PNL – este președintele în exercițiu al acestui partid. A delegat competențele și responsabilitățile sale către colegul mai tînăr, Popescu Tăriceanu. în orice moment poate reveni pentru a-și relua activitatea. Această stare de fapt a determinat pe unii analiști să considere că surprizele nu s-au terminat. Există voci care dau ca variantă posibilă numirea sa – în condițiile unei victorii electorale a Alianței – ca premier într-un guvern dominat de liberali. Un asemenea scenariu nu coincide cu imaginea sa de om corect și cu discurs direct pe care și-a construit-o în ultimii 14 ani. Poate că retragerea sa este motivată tocmai de refuzul unui astfel de aranjament… Oricum, după perioada de tratament în străinătate, dl Stolojan va reveni acasă. Are de dat unele explicații referitoare la pretinsele amenințări, la șantajul despre care a vorbit, la un moment dat, Traian Băsescu, la relația sa cu mediul politic românesc și străin. Oricît am vrea să descîlcim ițele acestui început tumultuos de campanie, fără mărturia celui „vinovat” de declanșarea crizei rămînem la nivelul pur speculativ.
Pentru adversarii de la PSD, înlocuirea lui Stolojan cu Băsescu echivalează cu schimbarea „tehnicii de luptă”. Stolo era specialistul cu care se putea discuta pe teme economice, pe oferte sociale, într-un registru civilizat. Deja se identificaseră punctele slabe ale acestuia, erorile din scurta perioadă în care a fost premier de sacrificiu (1991) și ezitările din viața politică. Confruntările dintre Adrian Năstase și Theodor Stolojan, chiar și în momentele de maximă tensiune, se presupunea că vor rămîne la un nivel ce ar fi avantajat candidatul partidului de guvernămînt. Acum, datele problemei s-au schimbat: Traian Băsescu este un luptător total. Nu eschivează nici în cele mai dificile momente. Este într-o continuă stare de atac, extrem de obositoare pentru adversar. în plus, are un ascendent incontestabil: singur, a învins de două ori PSD la votul politic din Capitală. Acest avantaj, dacă nu este administrat cu multă atenție, poate deveni cel mai slab punct al său: fostul primar al Bacăului s-a considerat învingător înainte de a începe lupta și a fost sancționat pentru aroganță. Același pericol îl paște și pe Băsescu…
Un alt aspect ignorat prea ușor este apariția – previzibilă – în competiție a lui Corneliu Vadim Tudor. Agresivitatea limbajului său nu mai este așa stridentă în condițiile în care și Băsescu excelează la acest capitol. în plus, trecerea în plan secund a dezbaterii pe teme economice concrete îl salvează pe candidatul PRM de la confruntări cărora cu greu le-ar fi făcut față. întotdeauna a preferat discursul plin de generalități, avalanșa de acuzații la adresa unor presupuși mari corupți, amenințările cu pedepsirea celor care „sug sîngele poporului”. Mai aproape de Caragiale decît de standardele politicii moderne occidentale, un asemenea demers electoral pune accentul pe emotivitatea alegatorului și mai puțin pe inteligența și pregătirea acestuia…
De neînțeles este – pînă acum – indiferența opoziției față de acțiunile celor de la PRM. Se consideră, oare, că formațiunea aceasta este deja perdantă?! Ar fi cea mai mare eroare… Mai degrabă cred că – în mod voit – Vadim Tudor este lăsat – și încurajat chiar – să atace pe toate fronturile partidul de guvernămînt. Astfel, PSD poate fi „obosit” și doborît mai ușor. Numai că există o variantă în care Alianța PNL-PD poate pierde tot: lăsat liber să se manifeste, fără a fi contrazis de opoziție, PRM cîștigă în credibilitate și, la o adică, poate urca, în cursa pentru Cotroceni, pe locul doi. O finală Vadim – Băsescu nu este în avantajul candidatului Alianței. Scenariul din 2000 nu se va mai repeta. Atunci, intelectualitatea de dreapta a strigat, cu disperare, sloganuri în sprijinul lui Ion Iliescu. De astădată, nu-mi imaginez că PSD va susține campania lui Băsescu… în aceste condiții, avem de-a face cu o competiție în care fiecare luptă pentru el, însă, din anumite motive privind interesul României pe termen lung, reprezentanții PSD și cei ai Alianței D.A. ar trebui să se protejeze reciproc pentru a nu fi perdanți siguri. Politicianismul, jocurile de culise, retragerile de conjunctură pot agasa electoratul și reacțiile la urne să iasă din constantele sociologice, cum s-a mai întîmplat și altădată… Această stare de fapt a determinat pe unii analiști să considere că surprizele nu s-au term

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!