Muzeul ascuns al Bacăului

„Casa Zamfirei”, locul unde s-au adunat mărturii ale tradiției băcăuane

Părintele Puiu s-a urcat sprinten în teleguță, a luat biciul în mîna dreaptă și ne-a făcut semn să-l urmăm. Ne-am așezat pe scîndura montată de-a latul căruței și-am plecat la drum. Cu barba lungă și-o față de schivnic, format la mănăstirea Goliei, preotul din Sănduleni și-a arătat iute îndemînarea. într-o mînă hățurile, într-alta biciul. „Prefer să conduc o căruță cu cai, decît o mașină”, ne-a spus el. Bucuria de a ne arăta colecția sa de obiecte vechi, strînse de-a lungul anilor, s-a văzut din prima clipă. Calul s-a conformat pișcăturilor de bici și a pornit la galop. La un moment dat, părintele a oprit. în cale a apărut o femeie din sat, ținînd în mînă două ulcele pictate. Le-a dăruit cu bucurie preotului. „Uite-așa adun eu. Ca moartea”, ne-a zis el. Cursa n-avea să fie prea lungă din cauza drumului greoi. Am legat iapa de un copac și am luat-o la pas. Cu oarece îndoială în suflet, printre scaieți și cărări pline de noroi, am urcat pe coama dealului, de unde se putea zări acoperișul muzeului. Un corp de case vechi, o parte acoperit cu draniță, o alta cu tablă de culoarea ruginei. în cîteva minute, călăuziți de preot, ne-am trezit în fața porții scuptate în lemn, de care stătea atîrnat, ca un simbol al locului, un jug. Printre salcîmii crescuți de jur-împrejurul gardului, se puteau întrezări pereții exteriori încărcați cu îngeri, sfinți și scene biblice. Toate pictate de Vasile Spiridon. Nu cine știe ce pictor consacrat, ci cîntărețul bisericii din sat, un pasionat de arta plastică. Tonusul viu al imaginilor, reprezentate pe un fond de culoarea cerului senin, ne-a trezit admirația. Parcă aveam în față imaginea unui Voroneț, mai simplu, dar desprins din tiparele aceleiași picturii rustice, tradiționale, moldovenești. Părintele a tras iute zăvorul de lemn al porții și ne-a condus pe cărăruia bătătorită cu piatră de rîu pînă în fața ușii. Deasupra, un alt desen, sub forma unei bucăți de lemn, pe care stătea scris cu litere de-o șchioapă: „Muzeu Casa Zamfirei”. Denumirea n-avea nimic a face cu nunta de care pomenea, în poezia sa, George Coșbuc. „Am ales numele Zamfira, pentru că așa o chema pe ultima femeie care a locuit în casă”, ne-a explicat preotul Puiu. Pe partea dreaptă, lîngă muzeu, îndreptată spre răsărit, o măsuță de ciment. Aveam să aflăm că acolo se mai oficiază vara slujbe în aer liber. Deasupra, o vie cu struguri mari și negri, ce va deveni, în cîțiva ani, conform spuselor părintelui, o veritabilă cupolă vie.
Mirarea și uimirea m-au cuprins imediat după ce am trecut pragul casei. Șovăiala că acolo se putea găzdui un muzeu a dispărut ca prin minune. Aburii tradiției m-au învăluit în cîteva secunde. Mobiler vechi, obiecte lucrate la roata olarului, ceasuri de perete, sculpturi în lemn, măști tradiționale, icoane pe sticlă și lemn, fiare de călcat, mașini de măcinat cafea, tablouri și lista poate continua. Toate expuse într-o singură cămăruță. Părintele Puiu a insistat să aștept pînă cînd se îmbracă în costumul național. Apoi, a început prezentările. „Vitrina cu geamul de cristal o am din casa unui boier din Tîrgu Ocna. Dincolo, în camera cealaltă, pe perete am expus ceasul boierului Leordeanu din Moinești. Am mai multe obiecte de la boier, inclusiv un scaun. El a botezat-o pe mama”, ne-a lămurit părintele Puiu. Despre icoanele pictate pe lemn, așezate ca un brîu de jur-împrejurul camerei, aveam să aflu, cu suprindere, că au fost create de preot. „Sînt icoane noi cu tentă veche. Unele le-am avut și pe la expoziții”, mi-a spus preotul, detailîndu-mi tehnica folosită. Imaginația părintelui s-a dovedit a fi una interesantă. Dovada? Nu doar muzeul, ci și icoana Sfîntului Gheorghe, a cărui aureolă a fost îmbrăcată cu ajutorul unei potcoave. „Aveam niște potcoave vechi și ce am zis? Dacă Sfîntul Gheorghe apare călare pe un cal, de ce să nu pun și o potcoavă? Pentru că, spun oamenii, potcoavele aduc noroc”, ne-a explicat el. Interesantă s-a dovedit a fi și masca lui Vlad Țepeș, sculptată în lemn, și așezată pe un scaun, lîngă imaginea lui Avram Iancu. Vechimea acesteia nu o mai știe nimeni. Nici părintele care a achiziționat-o. Dar figura voievodului te poartă cu gîndul la scrierea lui Bram Stocker, care a făcut înconjurul lumii. în cealaltă cămăruță, o ladă cu zestre, pictată cine știe cînd, și alte obiecte de etnografie, strînse de-a lungul anilor. Tot de preot. în rama ce desparte cele două geamuri de la singura fereastră a încăperii, ghidul ne-a arătat și o ascunzătoare a bătrînilor care-au trăit acolo. „Este o bucată de lemn ce se ridică. Am descoperit-o pe cînd ștergeam geamul. Am simțit că este gol înăuntru. Am găsit tămîie și anaforă. Pusă de bătrîni cine știe cînd”, ne-a zis părintele Puiu. Dintr-un dulap, a scos un cuțit de la o baionetă despre care s-ar putea spune că a trecut prin Războiul de Independență. Dacă nu, cu certitudine prin primul război mondial. „Baioneta s-a păstrat în condiții foarte bune. Am găsit-o lîngă cotețul porcilor. Era băgată în teacă, plină de vasilină. Și am adus-o aici”, avea să ne lămurească preotul.
Cînd am ieșit din muzeul Zamfirei și am pornit către o altă ușă, am aflat și motivul pentru care sînt pictați pereții exteriori. în acel loc a fost creată o capelă. De acolo, părintele Puiu ne-a scos la lumină bucăți din catapeteasma primei biserici din Sănduleni, zidită în urmă cu două veacuri de boierul Rosetti Tescanu și distrusă în perioada comunistă. „Uitați! Aceste uși împărătești sînt din epoca lui Ștefan cel Mare”, a afirmat el, scotocind printre bucățile de lemn pictate și sculptate.
Minunățiile din Muzeul Casa Zamfirei sînt multe. Iar zelul preotului Puiu de a aduna ceea ce s-a mai păstrat vechi în zonă este impresionant. Poate chiar model, în contexul în care valorile tradiției se sting încet, dar sigur. Nu ne rămîne decît să așteptăm, așa cum a promis preotul, că va fi deschis, un muzeu mare și frumos la șosea. Să-l viziteze toată lumea. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!