Natură moartă cu „momâie de bronz”!

„Momâie de bronz”, pocitanie, slut, un neisprăvit, un neica nimeni, un bețivan, caricatură de băgat groaza în lilieci, cîini, corbi, cîrtițe, moroi – „asta ne mai lipsea!” – părerea tîrgului îndoit de necazuri, de foame și de prea multă viermănoasă „mare istorie”! încremenitul în negru profund, mortul, schilavul, cu capul proptit în piept și palma întinsă după pomană cerului pare a-și cerși uitarea de tot, dar nimeni, nimeni n-aude… Postamentul a-nceput a plesni pe la încheieturi chiar de la vernisaj (de centenar, un sculptor – bețiv și ăsta – s-a găsit să-l mai eternizeze puțin, doamne, și cît i-a plăcut „neisprăvitului” să dispară cît mai curînd); plăci de piatră (soi de marmoră sintetică) prăvălite în neorînduială se odihnesc vlăguite în bătaia vîntului și-a ploii, smocuri de iarbă mijite pe la rosturi, ai zice, sînt singurele care se bucură de lumină, „opera” e-n lentă surpare, monstrul, neica nimeni din bronz, sătul de timp, ghiftuit de veșnicie, e limpede, tînjește să mai moară o dată…
Primarul urbei, „leaderul”, alesul, evident, cel mai iubit fiu al locului, duhnind non-stop a ceapă și alcooluri, unele fine, n-are ochi, nici urechi, necum sentimente pentru artă, trece adesea aghezmuit pe lîngă momîia bețivanului, anume zbîrcită de sculptorul lui pește să-i rînjească lui în nas, să-i sfideze autoritatea, trece, trece dom’
primar cu bodygarzii după el și tace mîlc de-i crapă țeasta („fire-ați ai dracu’ de artiști”!), preocupat de mesajul însuflețitor al filmului văzut în ajun („Cum să ciordești un milion de parai fără să te miroase fiscul!”).
Consilierii, votați pe liste (impecabil măsluite), cînd se întoarnă de la cîte-un pui de chefuleț, își satisfac unele necesități sub botul nesimțitor al sfinxului municipal („Măi puiuț, zi mersi că nu te spargem – încă! – băăă, ne-am săturat de profețiile tale, porcovanule!”).
Miez de iarnă, vreme, vremuri de cîine (vremuri de oameni), la abator s-a spînzurat un măcelar, ninge cu plumb, orbul din bronz, mai trist decît el însuși, momîia, pocitania, slutul, neisprăvitul, neica nimeni, bețivul, caricatura, caută totuși în neant un punct de sprijin, punctul zero al nimicniciei universale. (Calistrat COSTIN)gem – încă! – băăă, ne-am săturat de profețiile tale, porcovanule!”).
Miez de iarnă, vreme, vremuri de c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!