Navetist convins între București și Bacău

Petru DONE

Pe dramaturgul George Genoiu îl văd adesea prin Bacău. Știu bine că e de multă vreme bucureștean, iar prezența sa în urbea în care a locuit și a muncit o viață nu mă miră. Au rămas aici, cu siguranță, noian de amintiri, dar și mulțime de prieteni și cunoștințe. Ne-am întîlnit și în Capitală, am schimbat, ca și în Bacău, binețele de rigoare, ne-am întrebat de sănătate și de proiecte și am mai aflat, astfel, la ce mai lucrează maestrul, care a fondat, în 1990, Casa de Presă și Editură „Rampa și Ecranul”, în care lucrează, acum, împreună cu fiul său, Cezar Alexandru Genoiu. Săptămîna trecută, însă, am stat mai pe îndelete de vorbă, chiar în Bacău. „Vin des aici – mi-a spus dramaturgul. Am casa mea, de care nu mă pot despărți. Vin cam la trei săptămîni și stau cîteva zile, în funcție de probleme. O bună parte din viață mi-am petrecut-o aici, din 1964, de cînd m-am transferat la Bacău, de la Galați, unde venisem, de fapt, din Ploiești. Am avut o viață itinerantă, într-o bună parte a ei, și o am și acum, pentru că fac, practic, naveta între București și Bacău atît de des. Dar vin cu mare plăcere la Bacău. Mi-am găsit Bacăul…, recunonosc!”. Așa s-a destăinuit dramaturgul, după care mi-a scos din sacoșă un volum gros, editat la Fundația și editura „Rampa și Ecranul”, de fiul său, „George Genoiu – dramaturgul, criticul, editorul. Acasă la domeniile Marvila și Prigoria”. Mărturisirea fiului către părinți, cu dor nețărmurit – cum scrie chiar pe copertă. O carte document, de istorie teatrală, o istorie a unei vieți trăită în slujba teatrului și a culturii, de aproape 75 de ani. O carte din care, evident, nu poate lipsi Bacăul. ňśČśüśňś0g Ş ňśČśüśňś0g Ş Helvetica-R ňśČśLťňś0g Ş

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!