Ne pregătim de Postul Nașterii Domnului

– începând de vineri, 15 noiembrie, și până în ziua de 24 decembrie ne aflăm în Postul Nașterii Domnului (Crăciunului)

Bucuriile fără reculegere nu rezistă colțului vremii, de aceea creștinii ortodocși încep sărbătoarea Nașterii Domnului printr-o perioadă de post. Scopul acestuia e pregătirea credincioșilor pentru întâmpinarea praznicului Nașterii și trăirea acestuia într-o bucurie autentică.

Postul Crăciunului aduce aminte de patriarhii și drepții din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea și nădejdea venirii lui Mesia-Izbăvitorul.

Semnficațiile postului
Cele dintâi mențiuni scrise despre practicare acestui post provin din secolul IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acesta, numit postul din luna a zecea. Sinodul local din Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească 40 de zile, începând de la 15 noiembrie. Se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie (Sfântul Filip), iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Postul durează până în seara zilei de 24 decembrie inclusiv. Prin lungimea de 40 de zile, ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot așa și creștinii, postind 40 de zile, își curățesc sufletele și trupurile și se învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu scris cu litere, ci întrupat și născut din Sfânta Fecioară. După alții, postul Nașterii mai simbolizează și “noaptea întunecoasă” a Vechiului Testament.

Ultima zi a postului Nașterii (24 decembrie), numită și ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la ceasul IX (orele 15-16), cînd se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert, amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și a celor trei tineri din Babilon. În unele părți se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Nașterea Domnului. Această ajunare amintește totodată postul ținut odinioară de cei care urmau să se boteze, în seara acestei zile, la liturghia săvârșită atunci în acest scop.

Cum postim în postul Nașterii Domnului
În acest post, credincioși mai aspri cu ei înșiși ori călugării din mănăstiri nu mănâncă nimic lunea, miercurea și vinerea, până la ceasul al nouălea (orele 15-16), când iau hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește (afară de răstimpul dintre 20-25 decembrie, când postul devine mai aspru).