Ne vin chinezii!

Claudiu BOANGIU

Angajarea unor muncitori veniți tocmai din îndepărtata China, la o firmă ce-și are sediul în municipiul reședință de județ, a stîrnit reacții neașteptate din partea unora dintre băcăuani. Cele cîteva sute de lucrătoare asiatice au fost aduse de patroni care au constatat că, oricît s-au chinuit, nu au putut să racoleze din zonă personal calificat în confecții. Un fapt relativ firesc, dacă ne gîndim că munca de confecționer este una de rutină, statică, prost plătită, deși mai întotdeauna se lucrează peste program (în multe cazuri la negru). în consecință, băcăuanii nu se înghesuie să o practice. Fenomenul s-a extins și aupra firmelor din sectorul construcțiilor, care cu greu mai găsesc cîte un meseriaș fără metehne pe piața locală a muncii. Pentru român, e mult mai rentabil să plece „afară”, în țările Europei Occidentale, unde, chiar dacă „slujba-i slujbă și trebuie să muncești”, „euroii” sînt pe măsura prestației. „Piața muncii” s-a extins de mult dincolo de granițe și e de presupus că, după aderarea la Uniunea Europeană, și mai mulți vor fi băcăuanii care vor lua calea Vestului.

Despre atitudinea nu tocmai favorabilă a băcăuanilor față de primii chinezi aciuiați în județ am luat act prin intermediul mesajelor primite pe adresa redacției, în urma unui material apărut ieri în ziarul nostru. Alte manifestări le-am surprins de la cei cu care am intrat în contact direct. „Să vezi ce-o să tragem de-acum cu ăștia!”; „Unde ajunge un chinez, apar imediat alți o mie.”; „Ăștia se înmulțesc ca iepuroii, o să ne-ntreacă la număr în cîțiva ani!”; „Tre’ să le facă musai un Chinatown. Am auzit că, deja, se construiește ceva la URA”, și multe altele, care urzeau imaginea apocaliptică a unei perspective în care se regăseau triade, droguri, incendii și lupte de stradă. Unii, mai hîtri, au văzut și partea bună a lucrurilor, respectiv faptul că se vor împuțina maidanezii (sic!) sau că va crește vînzarea la valize, întrucît „nu am auzit de vreun cimitir chinezesc în România, deși ăștia locuiesc de ani buni în alte orașe din țară”. Atitudinea de acum a băcăuanilor e în firea oricăruia dintre noi, de cînd lumea. Atunci cînd întîlnește ceva ce nu-i este familiar, omul (ca și sălbăticiunea) are o reacție de respingere, se sperie, călăuzit de instinctul de conservare. Nu am spațiu să enumăr aspectele care ne deosebesc de chinezi și ne induc temeri nouă, băcăuanilor. Benefic ar fi să găsim valorile care ne apropie, nu elementele care ne separă, dar pentru asta e nevoie de timp și de interacțiune între „noi” și „ei”. Exemplul cel mai bun pentru a înțelege acest fenomen se poate desprinde urmărind modul cum au fost și sînt tratați românii în afara granițelor, de cînd ne-am revărsat peste Europa. Unele comunități din Occident laudă aportul adus de români la dezvoltarea comunităților (vezi orașul Castelon, din Spania), altele nu mai știu cum să ne azvîrle conaționalii dincolo de granițele lor. Așadar, nu-i vorbă goală că „omul sfințește locul”. Nu pot să mă pronunț dacă venirea chitailor va fi benefică sau nu pentru societatea noastră. Adevărul este că stabilirea chinezilor în zonă este, într-adevăr, înfiriparea unei posterități la care nu am fost nevoiți (nici nu aveam cum) să ne gîndim pînă acum. u chinuit, nu au putut să racoleze din zonă pe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!