Necumulatele strigări…

* Curaj copii, moarte trădătorilor!

Momentele fierbinți ale revoluției române din vara anului 1848, cu eroii săi emblematici, sînt readuse în actualitate de literatura timpului prin expresia continuității. Iată un episod celebru, evocat în rîndurile ce urmează:

…Sîmbătă, 19 iunie 1848: „Deodată, se auzi că trupe de țărani din mai multe părți cu stindarde naționale sosesc în capitală. Atunci poporul Bucureșcilor ne mai putând cumpăta bucuria alergă în trăsuri și pre jos la barierele orașului. întâmpinarea orășenilor cu țăranii a fost ceva sublim în felul său. Se îmbrățișară, se sărutară: „țăranii fără arme, fără nimic, cu merindea numai în traistă strigau: Dreptate!… în toate bisericile se trăgeau clopotele și toată atmosfera era însgomotată de necumulatele strigări” – sînt cuvintele lui Aaron Florian, martor ocular al acestui eveniment istoric. Și continuă:
„Mulțimea de norod se adună împrejurul palatului domnesc, iar membrii guvernului arestați, priveau neputincioși de la ferestre. Atunci, dumnealui Toma Gheorghe, ce este cofetar, luă șpanga din mâinile unui epistat, năvăli cu bărbăție, vrând să intre în palat, și poprit fiind de gvardienii ce stăteau la ușă, se întoarse cu vrednicie strigând: «Săriți frați într-un botez, cu ajutorul lui Dumnezeu să dăm mâna cu ei, doar vom pute’ pe vrăjmaș a-l doborâ!». Așa înfierbântând sânge în cel mai mult număr de norod, umplu palatul, fără zăbavă, când numai într-o clipă cinstitul guvern se văzu săltat de sub arest și pe Solomon tras pe scară afară, unde norodul îl putea ajunge cu bătaia pietrelor și alte multe unelte.
Alături de Toma Gheorghe, strecurată în mulțime și avînd în mîini cîte un pistol, o femeie strigă:
– Curaj, copii, moarte trădătorilor!
Exemplul ei electriză mulțimea, care se năpusti în palat. La ordinul coloneilor Odobescu și Solomon, soldații traseră. Căzură Toma Georgescu, din mahalaua „Popa Ivașcu”, Dumitrache din mahalaua „Oțetari”, Gheorghe Arnăutu din mahalaua „Popescu”, Petre Vizitiu, Nița Dumitrache, din Sf. Voievozi”. Alți opt bucureșteni au fost grav răniți”.
Ce s-a întîmplat cu Ana Ipătescu, femeia curajoasă? După „trecutele evenimente”, a dus, alături de soțul ei Nicolae, o viață retrasă. La 14 martie 1875 se stinge din viață „în casa sa din suburbia Olari, strada Cuviosului nr.34″. Se pare că cea care și-a înscris numele în Marea Carte a Istoriei României a fost înmormîntată la mănăstirea «Pasărea» într-un anonimat total. (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA)cu, femeia curajoasă? După ”

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!