Nicoleta BICHESCU

în colțul său retras, Petrică Done răsfoiește ziarele. E ora 7.00. O oră imposibilă pentru noi toți, nu și pentru matinalul domn Done. Gesturile lui, devenite ritual, sînt desprinse din manualul de jurnalism: citește atent presa centrală, își notează subiectele interesante, trage apoi o raită pe internet, își face fișe. Pe la 8,00, demarează turul de telefoane la instituțiile unde este acreditat. Discret, aproape pe nesimțite, i se alătură Florin Crăciun. Trezește din somn vreo doi șefi de post, umple holul de fum cu o singură țigară, într-un inconfundabil stil de a fuma, al cărui secret nu-l împărtășește. Mirosul de cafea se insinuează abia pe la 8,30, cînd apar și „fetele” în redacție. Elena Solomon intră ca o furtună, montată deja, după goana de a ajunge la timp cu fetița la școală. Desface punguța cu cafea, pregătește licoarea, apoi continuă aventura: un ziar, o pagină de web, un prim telefon. Punctual ca un ceasornic, Mihai Buznea își ia locul la birou. Mult înainte de a începe programul „oficial”. Nu merge niciodată cu autobuzul. Consecvent, își face plimbarea de dimineață, indiferent de anotimp, de temperaturi sau de dispoziție. âși mai întretaie drumul cu al Elenei Țintaru, și ea mare amatoare de sport pe răcoare. Mereu elegantă, mereu calmă, Elena Țintaru aduce în redacție valoarea profesionistului format în ani de muncă, în sute de ore petrecute pe teren, printre oameni, printre subiecte.

Redacția e deja animată. începe o nouă zi, o altă cursă contracronometru. Monument de răbdare și ordine, Ovidiu Pauliuc pregătește ședința de dimineață. Redacția se umple de un rîs sănătos. E semn că a ajuns Mirela Romaneț. Aruncă un ochi critic în jur, gata să descopere orice amănunt care ar putea constitui subiect de glumă acidă. Taciturnul Marius Ambrozie udă florile și mai deschide din cînd în cînd fereastra, spre disperarea celor care au probleme cu spatele, cu urechile sau cu…capul. E rîndul lui Claudiu Tănăsescu să destindă atmosfera de dimineață. O glumă, o invitație la o cafea. Redacția se mută la fumuar, unde, în scurt timp, aerul devine de nerespirat. Alin Leancă e mereu nedumerit, are mereu nevoie de o explicație. Alex Covaci nu are întrebări și povestește despre ultimele descoperiri în materie de telefoane mobile și muzică. Nu fumează, dar întreține atmosfera. Bianca Tomescu povestește ultimele isprăvi ale Smărăndiței, fetița care tocmai a început școala.

S-a făcut ceasul 9.00. Redactorul șef Eduard Adam e gata de ședință. Mereu la datorie, gata pentru o nouă zi, pentru o nouă provocare. Gata să răspundă la telefoanele nemulțumiților, a puternicilor zilei, care pun la bătaie tot arsenalul, de la rugăminți la amenințări. Nimic nu e la fel ca ieri. Ba da, întîrziații. S-au abonat Eduard Cucu, Costinela Breahnă și Constantin Gherasim. Vîrsta își spune cuvîntul. Somnul e mai dulce dimineața, poate și noaptea a fost mai lungă. Dar ce contează, cînd ai în cap atîtea subiecte care așteaptă să vadă lumina tiparului și o energie de invidiat? E toată lumea? Da. A ajuns și blîndul Florin Nistorescu. A venit și Liviu Maftei, fotoreporterul nostru, întins mai ceva ca guma. Și Claudiu Poenaru, care ni s-a alăturat de curînd, și care gustă din nou din plăcerea dulce-amară a gazetarului.

„Ziarul de Bacău” nu este doar un ziar cotidian. „Ziarul de Bacău” înseamnă o familie. O stare de spirit. în felul lui, „Ziarul de Bacău” este un fenomen. Arareori se întîmplă să găsești oameni care împărtășesc valori comune. Valori care fac puternic un colectiv și îi dau personalitate. La „Ziarul de Bacău” există astfel de oameni. Gazetari care, indiferent de vîrstă sau de ora la care ajung la ședință, cred că menirea lor este de a prezenta realitatea, netrunchiată și fără farduri. Oameni care știu să stea drepți în fața presiunilor și a încercărilor de a fi cumpărați. Jurnaliștii de la „Ziarul de Bacău” știu să-și îndrepte ochiul critic spre putere, indiferent cine se află acolo, pentru că puterea e cea care corupe și care ne influențează viața.

Am fost acuzați, pe parcursul celor 1.000 de ediții, de multe. PSD a spus că sîntem ziar liberal. De cînd au venit liberalii la putere și s-au împărțit în tabere, unii ne-au acuzat că am fi de-ai lui Stavarache, alții, că ne-am plasa în tabăra cealaltă, a lui Gheorghe și Chiriac. Mai nou, se spune că luăm bani de la PSD, să scriem „de rău” despre liberali. Asta e pentru noi cea mai bună demonstrație că ne-am plasat corect, acolo unde ne e locul. La mijloc, departe de orice interese politice, dar de partea cealaltă a puterii. Cînd nu au mai avut ce zice, cei care conduc acum destinele urbei și ale județului, ne-au acuzat, murdar, că de fapt am răspunde comenzilor patronului. Ceea ce nu iau în calcul cei care ne acuză de tot felul de sforării, de care doar ei sînt capabili, este că poți manipula un om sau doi, dar nu poți comanda să scrie alb despre lucruri negre, unor oameni care sînt legați de valori comune.

„Ziarul de Bacău” nu este un ziar oarecare. A apărut din revolta unor jurnaliști, pe care patronul încerca să îi folosească drept masă de manevră. Unii au uitat, dar, acum mai bine de trei ani, am plecat cu toții de la „Monitorul” și am pornit în aventura numită „Ziarul de Bacău”. N-a fost simplu. Toți cei care am avut atunci curaj să ne riscăm comoditatea poziției sigure de la fostul ziar sîntem și acum pe baricade. Ni s-au alăturat, în decursul anilor, oameni care au aceleași valori ca și noi, oameni care refuză să trăiască în minciună. Poate par cuvinte mari, dar pentru libertate am înțeles să ne sacrificăm viața personală, timpul, confortul. Sîntem aceeași care am plecat la drum acum 1.000 de ediții. Poate unii au mai albit, alții s-au mai îngrășat, unii s-au însurat sau au devenit părinți. Dar am rămas cu toții convinși că adevărul trebuie spus pînă la capăt.a de dimineață. O glumă, o invitație la o cafe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!