Nimicuri băgate pe gît de vînzători, în loc de rest

Claudiu TĂNĂSESCU, Alin LEANCĂ, Petru DONE

Banii mărunți sînt pe cale de dispariție. Și asta nu pentru că nu ar fi puși pe piață de Banca Națională, ci pur și simplu sînt ținuți la pușculiță. O zi la cumpărături te umple de cele mai neașteptate „suveniruri”. Am plecat la „shoping”. La primul magazin, rog vînzătoarea să îmi dea o pîine și un pahar de iaurt. Dau banii, ea marchează bonul și aștept restul. Nu e mult, niște mărunțiș. Suficienți însă pentru tonomatul de cafea, cu fise, de la serviciu. în locul lor, primesc o gumă de mestecat. „Nu mai avem mărunți, vă pot da o gumiță?” mă întreaba femeia candid. Iau guma și plec. Peste cîteva ore, același peisaj, alt magazin. De data asta vreau un pachet de țigări și un suc. La rest, aceeași problemă. „Vă dau o gumă, un sugus (bomboană de fructe gen caramea, n.r) sau un pliculeț cu zahăr vanilat, că nu am mărunți”, îmi spune femeia de la tejghea. Am de ales: iau nimicurile băgate pe gît cu forța sau renunț la rest.

O pastilă de dureri de cap, mereu binevenită

Schema se repetă și în farmacie. Mărunții lipsesc și sînt înlocuiți cu produse de specialitate. Ne întoarcem la troc. Dau rețeta, farmacista îmi face calculele, îmi dă pastilel și, cînd dau banii, îmi spune: „vă dau niște pastile de cap, că nu am rest?”. încerc să refuz. Țîfnoasă, îmi răspunde: „o pastilă de cap nu trebuie să lipsească din casa omului”. Refuz pastilele, pentru că nu îmi trebuie. Pe loc, găsește soluția salvatoare. „Vă dau niște pliculețe de vitamina C. E cald și aveți nevoie”, încearcă să mă convingă. I-au pliculețele, dar și o pastilă de cap, și plec. Merg să îmi iau din nou țigări. Aici nu am eu 0,1 lei. Dau mai mult, vînzătoarea îmi spune că nu are rest și că vrea „o mie vechi”. Exasperat îmi iau țigările, las pastila de cap și dau să plec. Nervoasă, țipă după mine. „Dar banii? Mia?”. âi amintesc de guma de mai devreme, îi spun că nu am o mie, dar îi las pastila, că tot de la cumpărături am primit-o.

Articolul incriminator

Pentru clienții care, sătui de „suvenirurile” nedorite, se hotărăsc să
ia atitudine, există o variantă: o reclamație scrisă adresată Oficiului
Județean de Protecția Consumatorilor (OJPC). „Anul acesta, am
primit o singură reclamație privind produse băgate pe gît clienților
sub pretextul lipsei mărunțișului pentru rest. A fost anonimă, astfel
că ne-am văzut nevoiți să n-o luăm în considerare. în cazul în care
nemulțumitul face reclamație scrisă, cu toate informațiile necesare,
putem acționa asupra comerciantului cu pricina în baza unui articol
de lege ce stabilește clar că «în relațiile cu consumatorii, operatorii
economici au obligația de a se comporta în mod corect»”, a spus
directorul Dana Popescu.

Băncile dau, pe piață, suficient mărunțiș

Banca Națională aprovizionează sistematic piața cu monedă de
toate valorile. „în structura de alimentare cu monedă – spune
directorul Sucursalei Bacău a BNR, Ștefan Sâmbotin – se găsește
specificată, întotdeauna, și cererea de monedă din diviziunile leului.
Problema care apare este numai pe piață, dar unde comercianții ar
trebui obligatoriu, prin prevederile legii, să aibă permanent mărunțiș.
Ei, la băncile unde au deschise conturile, pot face lesne schimburi
de monedă, astfel încît să aibă mereu o rezervă de mărunțiș, pentru
a da rest cumpărătorilor. Eu cred că aceasta este mai degrabă o
problemă de mentalitate, pentru că problema nu e deloc nouă, sau
de comoditate”. BNR bate, deci, monedă suficientă, însă sertarele
comecianților înghit cupiurile în mod miraculos. Bancherii mai spun,
însă, că destulă monedă dispare și în pușculițele românilor, dar și
prin sertarele de acasă, pentru că mulți oameni nu se mai încurcă
deloc cu mărunțiș. Helvetica-R niște mărunțiș. Suficienți însă pentru tonomatul de cafea, cu fise, de la serviciu. în locul lor, primesc o g

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!