Din ce resorturi sufletesti stirneste Cristina Anghelescu atita vraja in jurul ei, atita frumusete si farmec, care-ti poate produce o stare de beatitudine, de inaltare spirituala? Numai din talentul ei extraordinar de violonist, nu cred.Sigur, acesta-i decisiv, dar nu explica totul. E ceva nobil in fiinta ei, ceva ce te cucereste imediat si fara rezerve. Poate modestia formidabila intilnita numai la marii artisti, poate temperamentul ei de o feminitate incintatoare, poate personalitatea si distinctia ei, care-ti impun respect, poate, poate… Cert este ca e o fiinta remarcabila printre gloriile autentice ale violonisticii, o artista desavirsita, care a pastrat intacta, peste ani, o nobila arta interpretativa si o impunatoare maiestrie instrumentala. Filarmonica „Mihail Jora” si-a deschis noua stagiune muzicala cu colaborarea acestei artiste, avind la pupitrul dirijoral pe Ovidiu Balan, o alta personalitate de prima marime. Din colaborarea dirijor-violonist a rezultat, intotdeauna, momente concertistice memorabile, unele dintre acestea regasindu-se pe banda magnetica sau pe disc la Radiodifuziunea romana. Concertul pentru vioara si orchestra de P.I.Ceaikovski asumat in program a fost restituit de Cristina in calde sonoritati, sincer si sobru in acelasi timp, cu frumoasa si nesilita indeminare, recoltind indelungi aplauze. Impresioneaza la Cristina Anghelescu accentele patrunzatoare, dar extrem de delicate, arcusul violonistei fiind neobosit in impletirea unor virtuozitati instrumentale limpezi in avintul temerar al artistei de a-si comunica simtamintele pe cele patru corzi ale viorii. Pastrind in interpretarea concertului ceaikovskian o delicata nunata de candoare, violonista reuseste sa-si impuna marile mijloace instrumentale si o sensibilitate care atrage adimiratia Valsul romantic (tot al lui Ceaikovski), interpretat la bis cu intreaga orchestra a probat nu numai maiestria dirijorului si a violonistei, ci si distinctia, nobletea si bogatia resorturilor sufletesti, existente in fiecare.
Concertul inaugural a avut in partea a doua o desfasurare muzical-imagistica, gratie asumarii partiturii „Plantele” de Gustav Holst. Imaginile din satelit sau create pe computer s-au constituit ca ilustrari ale unor muzici cind romantice, impresioniste, cind cu sonoritati imnice sau arhaice, cu frazari intilnite, in general, la R.Wagner, R.Strauss, Eric Satie si Hindemith. Imensul aparat orchetral solicitat de muzica lui Holst ne-a purtat afectiv catre acea grandoare resimtita de noi numai la gindul la planetele Marte, Venus, Mercur, Uranus, Jupiter, Saturn si Neptun.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns