Între compozitori și interpreți sunt multiple afinități, dar și o deosebire esențială: la compozitor o pasiune preexistentă generează opera, care poate fi seducătoare sau nu, pe când la interpret, dimpotrivă, o operă muzicală îi dezlănțuie pasiunea. Dacă interpretul mai este dăruit și cu talent de scriitor, atunci acesta poate pune în valoare opera pentru public și prin textul scris.
Vasile PRUTEANU
Acest adevăr îl atestă și Valerian Ursinschi în cartea recent apărută la Editura Amiciția, sub titlul „File… de timp”. Gândirea profund pasionată de muzica lumii a autorului e ca un munte bine amenajat: drumuri în pantă, indicatoare de parcurs, terase cu perspective vaste. Autorul, însă, își dorește ca în vârful muntelui să pună o scară care să ne ducă la cer. Acolo nu ne poate duce, însă, ne înalță sufletul, ne pune în vibrație cu lumina celestă a marilor opere muzicale, interpretate de-a lungul anilor de Filarmonica „Mihail Jora”.
Ba, mai mult decât atât, ne reînscrie în multiplele manifestări culturale care au dat strălucire spiritualității unui oraș ca Bacăul. Pe lângă încântarea produsă de retrăirea unor opere muzicale, admirabil restituite de simfonicul nostru, încercăm și un indiscutabil regret: faptul că acest devotat muzician nu și-a exercitat talentul și în critica muzicală, având în vedere că în Bacău aceasta a fost sporadică și, în general, neprofesionistă. Cu două excepții; autorul însuși, o bună bucată de vreme, și prof. Eustațiu Dabija.
Cititorii acestei cărți vor găsi cu bucurie portrete ale marilor compozitori, cugetări ale acestora, fotografii ale unor interpreți celebri, considerații privitoare la George Enescu „în care trăiește tot sufletul poporului român și respirația pământului nostru. E plin de bărbăție, de patimă, de dor românesc” (Emil Ciomac). „Enescu va fi una din marile descoperiri ale secolului XXI, creația sa tălmăcind sufletul omenesc cu o necontestată unitate de însușiri creatoare” (Yehudi Menuhin).
După ce i-a bucurat pe iubitorii de muzică prin arta sa de clarinetist, iată că autorul „Filelor… de timp” ne spune cu bucurie, dar și cu tristețe că „iată, viața mea se scurge asemenea unei ape de munte, mai tot timpul grăbită, agitată, învolburată, rareori liniștită, dar totdeauna bucuroasă să adape pe alții”.
Lasă un răspuns