Noutăți importante în privința legalizării actelor la notarii publici

Avocat DANIELA GOGAN
Baroul Bacău
avocatgogan@gmail.com

Legea notarilor publici nr. 36/1995 actualizată și republicată aduce noutăți importante, iar una dintre acestea este faptul că actul autentic încheiat la notar se va întocmi într-un singur exemplar original, care se va păstra în arhiva notarului public, iar părțile vor primi câte un duplicat. Cu alte cuvinte, atunci când vă veți prezenta la notar pentru a încheia un act de vânzare-cumpărare, un contract de întreținere, constituiri de uzufruct, ipoteci etc., se va întocmi un singur act autentic care va rămâne în arhiva notarului public. Părțile care au încheiat și semnat acest act vor primi un duplicat după actul original. Duplicatul actului notarial are forța probantă prevăzută de lege ca și originalul actului.
Rațiunea introducerii acestei prevederi în Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici, o reprezintă reducerea și chiar eliminarea posibilităților falsificării înscrisurilor notariale ce poartă semnătura părților.
Procedura întocmirii actelor autentice într-un singur exemplar mai este folosită și în Franța, Italia, Belgia și Germania.
O altă noutate o reprezintă și faptul că notarul, la întocmirea/autentificarea de acte în care părțile declară că s-a plătit o sumă de bani sau bunuri fungibile, va întreba părțile și va consemna în act data la care a avut loc plata și modul de efectuare a plății, putând cere dovezi din care să-și formeze convingerea că plata s-a efectuat. Prin această prevedere se încearcă eliminarea pe viitor a formulării unor acțiuni în justiție având ca obiect nulitatea contractelor pentru neplata prețului.
Dacă părțile convin ca plata să se facă în viitor, notarul va întreba dacă aceste sume sunt purtătoare de dobânzi, iar în caz că sunt se va consemna acest aspect, precum și cuantumul dobânzii în actul întocmit.
La încheierea unui act juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale imobiliare (ex: vânzare-cumpărare), notarul public este obligat să verifice situația juridică a imobilului (dacă este gajat, ipotecat), sarcinile care îl grevează, precum și regimul matrimonial al părților.
Apreciez că, odată cu introducerea în Noul Cod civil pe lângă regimul bunurilor comune și a regimului separației de bunuri, această obligativitate a notarilor de a verifica și preciza în act regimul matrimonial al părților se impunea în condițiile în care nu puține au fost situațiile în care părțile declarau pe propria răspundere că nu sunt căsătorite și de aici se nășteau un șir întreg de litigii.
Notarul răspunde pentru omisiunea de a menționa în actul întocmit aspectele pe care este obligat de lege să le cerceteze.
Un alt element de noutate introdus în august 2013 în lege îl reprezintă faptul că notarii nu mai pot legaliza semnătura interpretului și traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfățișat notarului public, este în copie simplă.
Înscrisul care se traduce trebuie prezentat notarului în una din următoarele două forme:
a) În original.
Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat dată certă, legalizare de semnătură ori certificare sau poate fi un înscris autentic. Înscrisul sub semnătură privată reprezintă înscrisul încheiat de părți, fără a se prezenta în fața unui notar, dar nu este suficient să fie semnat de doi martori, ci trebuie să i se dea dată certă fie de un avocat, fie de un notar public, sau trebuie legalizată semnătura de un notar.
b) În copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deține în arhivă originalul transcrisului.
Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului sau traducătorului autorizat se întocmește în urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum și a traducerii acestuia, certificată de interpret și traducătorul autorizat. Notarul verifică și atestă în procedura de legalizare că traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat conform legii, precum și faptul că acesta a semnat traducerea și a aplicat ștampila. În încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului, notarul public arată că s-au îndeplinit condițiile legale, respectiv că traducătorul a fost prezent în persoanăși că a semnat traducerea. Dacă traducătorul și-a depus specimenul de semnătură la notar, nu trebuie să se mai prezinte în fața acestuia.