O democrație prost înțeleasă

Eduard ADAM

în țara asta, fiecare a înțeles că poate face ce vrea. Așa, îmi imaginez, și-au spus unii atunci cînd au strigat că vor democrație. Nu vroiau doar să se exprime liber, să trăiască liber, dar într-un cadru organizat, firesc. Nu. încep să cred că foarte mulți vroiau să ajungă clipa în care fiecare, indiferent de poziția socială, să facă cum crede că-i mai bine pentru el. Dincolo de legi scrise, de morală etc. Și cum să nu ajungi la o asemenea concluzie, cînd auzi că un corp întreg de dascăli, de la învățător și pînă la director, a lăsat un copil în afara școlii doar pentru că așa li s-a părut lor mai bine. Sub scuza că nu au reușit să obțină situația școlară a puștiului de la instituția unde învățase anterior, dascălii amintiți nu l-au mai trecut în catalog. Un an întreg! Asta, deși el a venit la școală zi de zi. Și nu e singura chestiune care-mi face părul creț.
Guvernul dă o ordonanță de urgență în care impune o taxă pe noxe. Actul apare, iar funcționarii sînt asmuțiți să dea amenzi celor care nu plătesc taxa. Să dea amenzi, nu zic nu, dar să aibă și suportul legal. Ei bine, nu-l au, dar ei tot dau amenzi. C-așa li s-a trasat de la centru. Legea, ce-i aia? N-are nici o importanță. Pe cine deranjează că e prost făcută, că are scăpări? Dăm așa înainte, dacă se poate.
Stați, că n-am terminat cu aberațiile care ne trec pe sub nas. Am aflat de curînd și de un medic de familie din Zemeș care dă zile de concediu cu nemiluita. Și-n cazul lui, cam aceeași problemă: ce-i pasă doamnei doctor că legea îi permite doar un anumit număr de zile?! Ea dă cîte vrea, „fără număr”! Important e ca pacientul și ea, să fie mulțumiți. Să meargă treaba. Dacă se descoperă, asta e! Dacă nu, cu atît mai bine. Și mai grav este că, uite, tărășenia a fost scoasă la iveală, dar, se pare, cei de la Colegiul Medicilor n-o consideră gravă. Și încearcă să minimalizeze gravitatea celor întîmplate. Și, foarte probabil, s-ar putea să ne trezim că, în final, medicul n-a greșit cîtuși de puțin.

Ăștia sîntem. Nu ne place să recunoaștem, știu, dar cam așa merg lucrurile în țara asta. E un haos generalizat. Pe toate planurile, lucrurile scîrțîie rău de tot. Iar noi vrem să se facă dreptate, dar numai dacă-i vorba de alții. Cînd se ajunge la noi, deja se schimbă treaba. Nu recunoaștem c-am greșit, nu admitem că și noi trebuie să fim corecți, dacă pretindem aceasta de la alții. Nu, nouă ne place să vedem cum se taie în carne vie doar în ograda altora. Nu facem nimic să îndreptăm lucrurile, încercînd să găsim de fiecare dată tot felul de scuze. C-așa sîntem croiți, c-așa gîndim!

Cred că atîta vreme cît va persista acest haos – cum spuneam, la toate nivelurile – nu vom izbuti să progresăm. Nu vom da înainte decît atunci cînd vom înțelege că e de datoria noastră și în puterea noastră să facem asta. Să luăm taurul de coarne și să spunem: gata, așa nu se mai poate! Abia atunci va începe și la noi adevărata europenizare, pe care o tot invocăm, dar pe care nu ne-o dorim cu adevărat. Pentru că, nu-i așa, lumea civilizată spre care tindem se caracterizează prin seriozitate, prin legi respectate cu sfințenie, printr-un progres economic curat, nu dictat de mafioți ajunși peste noapte miliardari. N-o să vină nimeni din lumea asta să ne facă ordine în ogradă. Trebuie ca noi să punem piciorul în prag. Desigur, dacă vrem.zul lui, cam aceeași problemă: ce-i pasă doamnei doctor că legea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!