A iubi prosteste, a iubi vinovat, a te increde exclusiv in frumusetea trupului tau sint pacate care se platesc cu suferinta, cu dezamagire si amaraciune. Tinara, frumoasa si naiva Zerline va intelege prea tirziu aceste adevaruri si isi va rememora viata mplina de evenimente sensibile, glisind treptat spre adincime sufleteasca, pentru a ajunge, in final, la cota unei drame zguduitoare. Fata asta putin stiutoare a fost adusa dintr-un sat ca sa serveasca, in calitate de camerista, o familie de nobili burghezi.Cu siretenia tarancutei,ea va observa repede relatiile conjugale ale „excelentelor lor” si va incerca sa se substituie „doamnei”,cam rece si prea putin daruita sufleteste sotului sau. Asta o va duce la pierzanie. Iubire pacatoasa prin imixtiune intr-un cuplu deloc inchegat, minat de adulter si superficialitate. Actrita Florina Cercel a dat statura acestui paradoxal personaj din proza lui Herman Broch, intr-un recital cu o excelenta dozare emotionala, subliniindu-i trasaturile de caracter cu un firesc desavirsit. Spectacolul, regizat de Dan Stoica, e istoria unei iubiri povestita de o „doamna”, care nu mai are elementaritatea satencei, dar nici inaltimea si tinuta spirituala a unei femei nobile. De aici si drama Zerlinei, situata intr-o zona de clar-obscur, intre rudimentaritate si o altitudine a sentimentelor fals si dramatic asimilate. Florina Cercel are talentul uluitor de a releva de sub zdrentele impuritatii acel simbol imaculat al idealului de iubire, esuat lamentabil prin pacat si eroare de gindire etica. Ea a realizat un spectacol de adinca sensibilitate,atent gradat emotional, cu o tensiune a povestirii de o impecabila precizie si distinctie scenica.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns