O răpire cu final deschis

Ștefan RADU

După 56 de zile de tensiune maximă la care a fost supusă România, criza ostaticilor din Irak a fost rezolvată în cel mai fericit mod posibil: colegii noștri jurnaliști, mari iubitori de aventuri personale, au revenit acasă vii și nevătămați (vizibil, cel puțin), numai buni să răspundă la multele întrebări pe care publicul le are deja pregătite. în acest moment ne aflăm în fața unor planuri diverse din perspectiva cărora putem aborda problemele trăite vreme de aproape două luni.

1. Cum s-a organizat această deplasare? Cine a avut interesul unei asemenea misiuni jurnalistice? Dacă vor lămuri în mod credibil aceste chestiuni, cei trei vor putea să-și recîștige admirația publicului și respectul colegilor de redacție. în caz contrar, dacă se vor bîlbîi și zonele „crepusculare” ale afacerii vor fi prea mari, atunci viitorul lor profesional este incert.

2. în interiorul breslei jurnalistice este necesară declanșarea unei ample dezbateri referitoare la asigurarea condițiilor de securitate în exercitarea profesiunii. Atît societatea, cît și ziariștii trebuie să se supună unor reguli menite să excludă repetarea unor situații dramatice precum cea din care tocmai am ieșit. Corespondenții de front au nevoie de o pregătire specială, sub autoritatea unor instituții militare care să asigure și aprobarea deplasărilor periculoase în zonele de conflict.

3. Va trebui să lămurim cine a rezolvat criza jurnaliștilor răpiți. La final, iată, toate reproșurile aduse președintelui Băsescu s-au stins. Pînă și cei mai înfocați adversari ai săi s-au trezit în situația de a-l felicita. La rîndul lui, președintele a mulțumit profesioniștilor aflați în slujba națiunii care au controlat perfect evenimentele. Felicitările adresate ofițerilor din serviciile de informații românești vin nu doar dinspre Cotroceni, ci și din străinătate. Marți, presa internațională scria în cel mai admirativ mod despre eroii ce și-au asumat anonimatul care au adus în perfectă stare ostatecii acasă. Mai mult chiar: au eliberat și un cetățean american – Munaf – pe care l-au predat autorităților SUA. Nu este o glumă și cred că ar trebui să fim mai corecți atunci cînd vorbim sau scriem despre serviciile speciale din România. Există un fel de modă: acest domeniu ori este asimilat fostei Securități, ori se afirmă că lipsește profesionalismul. De data aceasta am primit toate dovezile că lucrurile stau altfel. Profesioniștii din domeniul informațiilor nu au posibilitatea de a se afișa în public și de a primi laurii meritați. Se vor mulțumi doar cu mesajele generale transmise de către Președinție, Parlament, familiile celor salvați sau chiar din partea mass-media. Ar fi păcat să li se recunoască victoria pe alte meleaguri, iar acasă munca să le fie terfelită…

4. Instituțiile statului au datoria de a ancheta, ca la carte, întreaga afacere. Firele – deocamdată subțiri – care conduc către structuri politice și economice dubioase nu trebuie scăpate din mînă. Societatea românească are șansa, acum, de a se curăța măcar de o parte din mizeria care a sufocat-o vreme de 15 ani. Așa cum spunea dl Geoană imediat după anunțarea fericitului deznodămînt, „din această poveste, România a ieșit întărită și mai democratică”. Dincolo de declarații urmează faptele. Sînt convins că vom asista la schimbări structurale atît în interiorul unor formațiuni politice, cît și la nivelul instituțiilor oficiale. Președintele Băsescu, după ce va face bilanțul activității „celulei de criză”, va trece la „execuții”. Cred că și Guvernul, și Președinția, dar și serviciile speciale vor suporta reorganizări fundamentale. Este imposibil ca politicianul Traian Băsescu să rateze un moment atît de favorabil lui. Orice decizie va lua în următoarele săptămîni, va avea sprijinul popular pe care nici nu l-ar fi visat în urmă cu două luni. Totul este să nu piardă măsura lucrurilor…

Vrem, nu vrem, trebuie să-i dăm dreptate dlui președinte atunci cînd afirmă că „Dosarul Răpirea” nu este încă închis. Urmează evaluarea evenimentelor, organizarea informațiilor și… sentințele. Fiecare segment din societatea românească are, acum, o datorie de achitat sau cîteva lucruri de pus într-o nouă ordine. Abia peste cîteva luni vom înțelege efectul acestor 56 de zile asupra istoriei noastre. SUA. Nu este o glumă și cred că ar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!