O sforărie între două sforăieli

Ovidiu PAULIUC

Stimați cetățeni ai județului Bacău, acușica se face anul de cînd, cu mîndrie în suflet și în simțiri, ne-am îndreptat cu piepturile pline, dis-de-dimineață, spre urnele de vot ale democrației democratice. Prilej cu care ne-am reafirmat sprijinul nețărmurit față de politica partidelor noastre, românești și neatîrnate, care, timp de aproape un deceniu și jumătate, ne-au condus spre împliniri nebănuite nici de ele însele, darămite de noi. Oricum, ne-am obișnuit cu surprizele politicienilor, astfel că una în plus a căzut la fel de bine, sau la fel de prost, ca și celelalte. Iar ca să fim convinși că lucrurile sînt la fel de clare precum ar putea fi și la fel de neclare, să constatăm că încă unul dintre cei care nu au urmat cu răsuflarea tăiată și cu buzunarele sparte linia partidului a fost mazilit, indiferent că a făcut treabă bună, ori ba. Și ca să limpezim măcar un pic apele, este vorba despre subprefectul pedist Constantin Avram, pus pe făraș de unii politruci triști, mici, urîți și nebăgați în seamă decît de șefii lor de partid. Iar din patru în patru ani, băgați în seamă de unii alegători prea grăbiți să mai citească listele de nume insipide, pe care pun ștampila „votat”.

Constantin Avram este unul dintre foarte puținele personaje din politica și administrația locală care are lipici la presă, iar asta, nu pentru că ar fi făcut, cîndva, vreo cinste. Este bine văzut pentru că, în acest bazar de informații care este presa, Constantin Avram a reușit să își păstreze imaginea de om onest, care și-a clădit o afacere la fel de onestă și care oriunde s-a aflat cu vreo funcție a lăsat impresia de om stăpîn pe sine. Inclusiv la inundațiile din vară, unde subprefectul, care are oricum are atribuțiuni pe linie de situații de urgență, și le-a depăsit cu prisosință, în sensul pozitiv. Dar ce mai contează, cînd niște neica-nimeni din politica băcăuană, buni sforari prin șefimea de la București, l-au pus pe lista neagră? Din cîte se pare, însuși ministrul Adminsitrației și Internelor, Vasile Blaga, l-a luat la ochi pe Avram, pus în cătarea puștii ministeriale chiar de către colegii pediști băcăuani. Pentru viitorul fost subprefect, ieșirea din această clică de partid ar putea fi benefică, dar numai dacă nu se consfințește zvonul privind intrarea într-o altă clică politică, vremelnic aflată în aceeași tabără cu prima, și despre care nu sînt detalii că ar fi mai bună cu ceva.

Ca să nu o dea afară șefii de la PD, o duduie (merge pus accentul și pe primul, și pe al doilea «u») de la partid a trimis vestea despre mazilirea lui Avram într-un limbaj care ne tîrîie, cu pușca la ceafă, în anii ’50. Zice dînsa așa: „Biroul Permanent al Partidului Democrat a făcut ordine în Organizația Bacău, sancționîndu-l drastic pe subprefectul Avram Constantin. Acest for a adoptat astăzi (…), în unanimitate, hotărîrea de demitere a lui Avram Constantin din funcția de subprefect”.
Viziunea sa despre ordinea creată în organizația PD Bacău este nu numai politicianistă, dar și de un subiectivism împrumutat de la șefii săi. Iar plăcerea de a scrie către mass-media despre „sancționarea drastică” a unui nealiniat îi iese duduii prin toți porii. La care se adaugă acest „în unanimitate”, ca să fie atestate și înfierate toate fărădelegile comise de Avram. Despre care sigur nu ați auzit. în schimb, am auzit noi că politica nu este pe placul cititorului, dar chiar și așa, vă mai rețin atenția un pic.

Așadar, după plecarea unui viceprimar și, foarte probabil, a unui subprefect, ambii cu alură certă de neastîmpărați, s-ar spune că apele s-au cernut și că am rămas cu cei mai buni politicieni și administratori care ne-au fost destinați nouă, contribuabililor. Dar ce semnifică această gloată de sforari? O parte sînt cei care au cariere mărunte, în administrația locală, la umbra celor mai mari, dar nu neapărat înalți. Cariere însă extrem de bănoase, fiindcă au acces la banii publici, de care trag cu dinții. Despre unii dintre aceștia, în numerele următoare pe care o să le tragem.
Urmează fruntașii, marii aleși, legimitizații, reprezentativii, cei care ne dau butelii cînd ne arde buza. Adică, cei care bat apa în piuă în fața camerelor de luat vederi și prin ziare-fantomă finanțate din umbră, și fac teatru de păpuși în spatele lor. Și despre aleși vom vorbi mai concret, tot în numerele trase. Chiar și cu riscul să risipim spațiul de ziar, fiindcă este din ce în ce mai interesant să scriem despre noua meserie de sforar. fel de clare precum ar putea fi și la fel de neclare, să constatăm că încă unul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!