Frigul și mizeria domnesc în blocurile resemnării de pe strada Stadionului
Sărăcie, mizerie și nepăsare. Așa își duc viața majoritatea locatarilor din cele trei blocuri de garsoniere de pe strada Stadionului. Nici în acest an, cei peste 300 de proprietari sau chiriași care viețuiesc aici nu vor avea căldură. Acest lucru pare, însă, să nu-i intereseze, pentru că „de vreo patru ani, este așa și, oricum, nu mai avem ce face”.
Asociațiile de locatari 49 și 53 din Bacău continuă să stea în frig, chiar dacă Termloc a decis să dea căldură pentru toate asociațiile de proprietari. Restricția a fost impusă de conducerea Termloc întrucît cele două asociații au datorii foarte vechi la plata facturilor de căldură și apă caldă. Asociația 49 are facturi restante la nivelul lunii martie 2000, în timp ce Asociația 53, din zona Nicu Enea, are de achitat peste 360 de milioane de lei, sumă neachitată din ianuarie 2002. „Asociația 49 are cele mai vechi datorii și nu va primi căldură deloc. În schimb, Asociația 53, pentru că a mai plătit o parte din debit, va primi căldură de săptămîna viitoare”, ne-a declarat Viorel Comănescu, director tehnic la Termloc SA Bacău.
Vestea că vor îngheța toată iarna în case nu i-a impresionat cîtuși de puțin pe locatarii Asociației 49, care include cele trei cămine de nefamiliști din zona Stadionului. Oamenii par că s-au resemnat cu ideea că trăiesc într-un ghetou, în care condițiile minime de trai lipsesc. Nici nu este de mirare, dat fiind că în cele trei blocuri locuiesc, în majoritate, săracii Bacăului cu statut de locuitor la bloc, la doar cîțiva pași de centrul unui oraș care se vrea european. „Pleava societății, ăștia sunt oamenii care stau aici. Pensionari, handicapați, oameni care nu vor să muncească, tot ce poate fi mai urît într-o comunitate s-a adunat în garsonierele astea. Mai sunt și oameni răsăriți printre ei, dar foarte puțini și nu pot schimba nimic. Mai bine i-ar duce în Izvoare, că nu merită să trăiască aici”, spune un vecin din zonă despre locatarii celor trei blocuri de garsoniere.
În timp ce toți ceilalți băcăuani așteptau cu sufletul la gură vestea că va începe furnizarea căldurii, locatarii din blocurile 3, 5 și 7 de pe strada Stadionului nici nu-și pun problema că ar putea beneficia de această minimă utilitate, necesară pentru un trai decent. „Noi nu avem cu lunile apă rece, iar de apă caldă nu cred că se punea problema. De vreo trei ani este așa și sînt sigur că nici în acest an nu va fi altfel. Eu, unul, nu am altceva să fac decît să-mi vînd garsoniera, mai pun ceva bani și mă mut în altă parte. Altfel, nu se poate”, ne-a declarat, resemnat, Ion Andrei, un pensionar din categoria bună a locatarilor, care locuiește de vreo patru ani în blocul nr. 5 și s-a săturat.
Mirosurile din apartamente ar răpune și cel mai rezistent animal
Faptul că locatarii din aceste blocuri s-au resemnat cu condiția lor de veșnic cerșetori și victime ale societății o dovedesc condițiile de-a dreptul mizere în care trăiesc. Chiar de la ușa de la intrare își poți face o impresie despre cine stă în bloc: geamurile sînt sparte, ușile scrijelite, tocurile distruse. Dacă ai totuși, curajul, să te aventurezi pînă la etajul patru al unuia dintre blocuri, și ieși fără să ai cele mai cumplite grețuri, vei trăi toată viața cu ideea că ai fost un norocos și că mama natură a fost foarte darnică cu tine. Peisajul este unul de-a dreptul monstruos: aproape nici un centimetru de perete fără mucegai, mirosuri pestilențiale din toate direcțiile, uși care arată ca după bombardament, cu jegul de trei degete pe ele.
Mariana Matei are trei copii și, împreună cu soțul, locuiește într-o garsonieră care nu are mai mult de 12 metri pătrați. Femeia nu și-a mai plătit întreținerea de vreo trei ani și are o datorie peste 11 milioane de lei. Cam tot de atunci nu și-a mai făcut curat în casă. Mirosul care a invadat holul, mare de altfel, după ce a deschis ușa să stea de vorbă cu noi, ar fi doborît și cel mai rezistent animal. Și asta, în condițiile în care nici ea, și nici soțul, nu au loc de muncă, avînd tot timpul de pe lume la dispoziție pentrua se îngriji măcar de curățenia celor cîțiva metri pătrați în care își tîrăsc zilele. Ca orice persoană din categoria ei socială, scuzele reprezintă metoda la îndemînă pentru a scăpa de răspundere. „Nu am plătit pentru că a murit mama și am avut datorii de la înmormîntare. Eu nu lucrez, nici șoțul, dar acum am depus acte la primărie să luăm bani de la ajutorul social. Cu frigul ce facem ? Păi, ne încălzim de la aragaz, că altă soluție nu avem. O să plătim și noi, că niciodată nu am rămas așa în urmă la întreținere”, spune, fără nici cea mai mică urmă de rușine, femeia care nu am mai trecut pe la casieria asociației de mai bine de doi ani, în condițiile în care în bloc s-a mutat de trei.
Cazul familiei Matei nu este singurul. Cu excepția a zece proprietari din fiecare bloc, ale căror facturi sînt la luna curentă, restul oamenilor au datorii, ale cător valori sînt cuprinse între 500.000 și cîteva milioane bune de lei. „Nici dacă aș vrea, nu am de unde să plătesc întreținerea. Sînt singură, cu un copil, nu am serviciu, și trăiesc din ce pot. Acum ne încălzim și noi cu aragazul și cu un reșeu, că nu avem căldură. Știu că nu vom avea căldură toată iarna, pentru nici anii trecuți nu a fost. Asta este, facem și noi ce putem să ne încălzim”, spune Liliana Michiu.
Și pentru Gheorghe Saveluc lipsa căldurii, chiar și pe timp de iarnă, este o stare de normalitate. „Eu am bani să plătesc și deseară întreținerea. Da’ de ce să-i dau, dacă tot nu avem căldură, iar apa rece vine numai cîteva luni pe an. În plus, blocul nu are gaze, iar apă caldă nu mai este de nu știu cînd. Decît să dau la asociație, mai bine fac altceva cu banii”, explică Saveluc motivele pentru care a ajuns să aibă la asociație o datorie de un milion și jumătate.
Cristina Gavrilă, administratorul Asociației 49, spune că, la fel ca Liliana Michiu sau Gheorghe Saveluc, acționează sau gîndesc toți ceilalți locatari din cele trei blocuri, iar faptul că oamenii au datorii foarte vechi este efectul tocmai al acestei mentalități. „Nu am fost să bat la ușa lor, pentru că nu îmi răspund. Iar dacă facem ședință pe scară, nu vine nimeni. Încasările zilnice sînt de 200.000 de lei, dar există și zile în care se adună două milioane de lei. Nu mai știm cum să împărțim banii ca să ajungă la toți furnizorii. Oricum, la Termloc nu putem da toată datoria, ca să primim căldură, că oamenii sînt săraci și nu au de unde să scoată atîția bani”, spune administratorul Gavrilă.
În condițiile în care nu au locuri de muncă, își plîng zilnic de milă și nu vor să renunțe la statutul de orășean „de centru”, dar sărac lipit pămîntului, iar întreținerea nu o plătesc cu anii, este de așteptat ca toată iarna locatarii din Asociația 49 să nu aibă căldură. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns