Zeci de persoane din întregul județ și-au luat inima în dinți și au venit să își discute ieri problemele cu prefectul Cătălin Radu Mardare. Unii mai supărați că rezolvarea problemelor lor este întîrziată prea mult, unii mai amărîți că nu le ajunge pensia, sau alții mai nervoși pentru că primarii îi ignoră, toți s-au înscris în audiență cu speranța că păsurile lor se vor face auzite și că problemele lor se vor rezolva cît mai repede.
Ecaterina Cozma din Berești Tazlău umblă pe drumuri de mai bine de 14 ani pentru a intra în posesia unui titlu de proprietate. Ea îl acuză pe primar că nu este binevoitor cu oamenii și că nu îi ajută în rezolvarea problemelor. „I-am spus primarului că o să-l dau în judecată, iar el mi-o răspuns că o să mă judec pînă o să-mi crească barbă. Dar barbă nu mi-a crescut, deși au trecut 14 ani de atunci. Zilele trecute am trecut din nou pe la primar, iar el nici nu a vrut să discute cu mine, pe motiv că este tare ocupat. M-o trimis la dumneavoastră domn’ prefect, că dumneavoastră ne ascultați. Acuma, dacă ziceți să mai am răbdare, că lucrurile se rezolvă, aștept pînă la Dumnezeu, că de 14 ani aștept ziua asta” a spus Ecaterina Cozma.
Elena Românu are 80 de ani și este din Roman. Ea solicită un titlu de proprietate pentru un teren de un hectar, situat în comuna Lipova. Ea este o femeie care, deși este în vîrstă, pare hotărîtă să nu se lase doborîtă sau păcălită. „Am primit hîrtie de la Comisia Județeană că mi-au fost validate două hectare de pămînt. Dar de la primăria din Lipova mi-au dat titlu de proprietate doar pe jumătate din această suprafață. Ei cred că mă pot păcăli, că și așa sînt bătrînă și o să mor. Eu sînt veterană de război, m-au mîncat păduchii și m-au lovit schijele, iar acum vor să îmi pună ei lumînare, dar eu zic că încă nu sînt de moarte” a spus femeia.
Ion Puiu este un bătrînel care abia mai umblă. El s-a chinuit să vină tocmai de la Sascut pentru a sta de vorbă cu prefectul. Problema lui este legată de felul în care i-a fost calculată pensia. „Pensia chiar nu se poate mări? Trebuie să am și eu o leacă de speranță, că am 86 de ani și va trebui să merg la azilul de bătrîni” a stat să se gîndească Ion Puiu.
Indiferent dacă prefectul poate sau nu să îi ajute, cert este faptul că oamenii se confruntă cu fel de fel de probleme, pentru a căror rezolvare trebuie să umble ani întregi pe drumuri. (Oana MĂGUREAN)
Lasă un răspuns