Odraslele în UE, părinții, în Zimbabwe

Nicoleta BICHESCU

Odrasele unora dintre cei împlicați în administrația locală au ajuns în UE. De fapt, într-o țară din Uniunea Europeană, în Polonia, acolo unde au fost invitați copiii de pe Valea Muntelui, ale căror familii au rămas fără locuințele luate de ape. Dar cum să plece ei, niște nespălați, să vadă cum se trăiește în UE? Acolo e loc doar de „coconi”, de băieți și fete spilcuite, cu telefon celular atîrnat la gît și adidași de firmă! Care, eventual, să povestească despre vilele părinților lor și despre televizoarele cu plasmă la care ei văd desenele animate „aduse” prin antena parabolică. Să aibă străinii cu cine vorbi, doar n-o să ne facem de rușine cu niște sărăcani, care să-și plimbe peticele prin Europa!

Rușine! Mi-a fost rușine, mi-a crăpat obrazul cînd am aflat ce s-a putut petrece. O nesimțire mai mare, pe spatele necazului unor oameni și sfidînd sufletul unor copii, nu mi-a fost dat să văd pînă acum. O mînă de oameni cu frică de Dumnezeu, din Sighetul Marmației, a vrut să îmblînzească suferința unor puștani care stau de o lună printre vaietele părinților, după ce apa le-a luat gospodăriile. Și-au pus casele la dispoziție și au așteptat copiii sinistrați din Dofteana. Le-au călcat pragul niște durdulii cu valize mari și lanțuri pe la toate încheieturile. Finul primarului, copiii secretarei de la primărie, odraslele unui consilier local. âmprumutînd din mîrlănia părinților, s-au apucat să se laude cu vilele somptuoase, cu electrocasnicele și mașinile din curte, pînă cînd gazdele, sătule, au anunțat Prefectura Bacău că sinistrații adevărați s-au pierdut în noroiul din Dofteana.

Rușinea asta n-a fost suficientă. Alți amploaiați, din Primăria Agăș, și-au dat și mai tare în petec. Consulul României din Polonia s-a gîndit să întindă o mînă tot celor mici, care și-au petrecut vacanța cu mîna pe lopeți, scoțînd mîlul din curți sau cu ochii pe elicopter, în speranța că vor căpăta o pîine sau o sticlă cu apă. Nu a contat nici buna intenție, nici efortul unor oameni care au făcut rost de bani, pentru transport și pentru documente. Lista s-a întocmit de un referent din primăria Agăș, un „gherțoi”, care, în cel mai pur stil românesc, a transformat un gest creștinesc într-o mojicie. Jumătate din grupul pentru Polonia este format din copii și fini de referenți, consilieri locali, secretare și femei de serviciu. Toți oamenii primăriei au simțit oportunitatea, numai bună pentru odraslele lor, de a vizita Europa.

Copiii lor sînt acum în UE. Pentru trei săptămîni. Părinții ar trebui, însă, să plece pentru totdeauna în Zimbabwe. Acolo, printre liane, să penduleze între un banan și altul. Au demonstrat că civilizația nu e pentru ei, că singura lege pe care o cunosc e legea junglei. Au arătat cu prisosință că n-au coborît încă din copaci și nici nu sînt capabili să o facă. De cînd cu inundațiile, am tot auzit că „așa e românul”: puturos, pus pe căpătuială, stă cu mîna întinsă și așteaptă să vină soldații să-i scoată mîlul din bătătură. Ceea ce au făcut funcționarii din primării, care și-au trimis copiii în tabere, în locul adevăraților sinistrați, depășește, însă, chiar și cea mai pesimistă descriere a românilor. E mai mult decît nesimțire. E mai mult decît goana după un profit nemuncit. E chiar mai mult decît obișnuitul comportament al unui funcționar, care așteaptă mereu o „atenție”, pentru a-și face treaba. E peste puterea mea de înțelegere. E, pur și simplu, un comportament bananier. Și, dacă așteptăm ca astfel de oameni să facă reformă în administrație, atunci, mai bine, ne mutăm cu toții în Zimbabwe. Măcar acolo să prindem noi bananul cel mai bun! bătătură. Ceea ce au făcut fun

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!