Omul care l-a urmărit pe Ceaușescu în vizitele sale în Occident

„Europa Liberă a fost șansa mea”
• susține jurnalistul Sorin Cunea, care a reprezentat una dintre figurile incomode pentru regimul comunist n el a lucrat un sfert de veac la „Europa Liberă”, de la microfonul căreia a încercat să-i țină la curent pe românii din țară cu ceea ce se întîmpla sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu n deși român prin naștere, Sorin Cunea are acum doar cetățenie americană și israeliană

A lucrat 25 de ani la celebrul post de radio „Europa liberă” din Munchen. L-a urmărit îndeaproape pe Nicolae Ceaușescu, de-a lungul a 12 vizite pe care dictatorul român le-a făcut în Occident. Cînd cineva încearcă să-i spună că-l cunoaște, el o ia înainte: „ne cunoaștem din auzite”, le răspunde. Deși născut la Bacău, Sorin Cunea mai are acum doar cetățenie americană și israeliană. Pe cea română a pierdut-o în ziua cînd a plecat în Israel. „Nu cred că se mai poate întîmpla cuiva să fie obligat să renunțe la cetățenia sa și să plătească pentru acest lucru. Am plătit 3.000 de lei în 1965, cînd am plecat în Israel, pentru mine, soție și băiat. Și asta, pentru renunțarea la cetățenia română”, ne-a zis el. N-a mai recîștigat-o nici pînă astăzi, însă cu sufletul a rămas băcăuan. Fapt pentru care a ținut să revină pe meleagurile natale, într-un moment de sărbătoare a locului.

A aflat despre „Zilele Bacăului” din presa israeliană de limbă română, așacă s-a decis să revină acasă. Prezență distinsă și distinctă la deschiderea acestei manifestări, Sorin Cunea și-a amintit cu nostalgie de orașul în care a copilărit și în care îi este îngropată cea mai dragă amintire, mama. „Am venit în acest oraș pentru a încerca să redescopăr locurile natale și pentru a pune o floare pe mormîntul mamei”, ne-a spus el. Născut pe strada Iernii, în anul 1927, Sorin Cunea a copilărit în preajma cărților și a tiparului. „Lîngă casa mea, pe strada principală, se afla Tipografia Rosenberg, de unde ieșea ziarul «Bacăul». M-am legănat în sunetul acelei mașini de tipărit. Tata a avut un restaurant, «Consum», frecventat de elita românescă a Bacăului, în timp ce bunicii mei materni aveau, pe strada 10 mai, un restaurant «Viața nouă», frecventat de elita evreiască”, ne-a povestit el.
în orașul de pe malul Bistriței a avut parte de o copilărie frumoasă, din care, însă, n-au lipsit incindentele antisemite. Mai ales în preajma anului 1940. „în copilărie, n-am simțit nici o aversiune din partea celorlalți. Trăiam în bună armonie. âmi amintesc că, într-o zi, a venit un inspector de la Fisc, creștin, și a vorbit idiș cu bunicul meu. Am suferit însă și lucruri neplăcute. Aveam 13 ani și am fost obligați, prin decretul unui prefect de Bacău sau nu știu ce autoritate, să purtăm steaua lui David. A fost o acțiune antisemită, care a durat cîteva luni bune. Stemele, cu dimensiunea de 6 centimetri, erau făcute la ceaprăzăria «Weisler». în aceeași vreme, intelectualii creștini din București au făcut demersuri la Antonescu, să nu oblige evreii din Capitală să poarte steaua galbenă, amenințînd că vor purta și ei. Și acolo nu s-a emis un asemenea ordin ca la Bacău”, a povestit Sorin Cunea.
într-o perioadă istorică dificilă, în plină conflagrație mondială, a reușit să ajungă în București, clandestin, ajutat de un comisar de poliție „care avea o gagică la Bacău”, după cum și-a amintit el. A urmat cursurile la Facultatea de Filologie din capitală între 1946-1950, perioadă în care a avut și primele contacte cu presa scrisă. „în 1949, am fost angajat reporter la ziarul «Viața capitalei», care a apărut pînă în 1953, cînd a văzut lumina tiparului «Informația Bucureștiului». âmi mai amintesc că, în perioada studenției, veneam acasă, la Bacău, și făceam plajă la «Trei calici» lîngă moara Filderman. Am fost transferat la «Steagul roșu» din București, pînă în 1958, cînd mi s-a cerut transferul la proaspăt înființata Televiziune Română. Am lucrat acolo un an”, ne-a povestit Cunea.

„Ceaușescu?! Un golan, se comporta ca la coarnele plugului”

Fără a se obișnui cu noul sistem, a făcut cerere de plecare în Israel, însă înainte să primească vreo veste, „în urma unui denunț, am fost dat afară. Avem salariul de 1850 lei. Cîștigam foarte bine, dar am înțeles că nu pot face cununie cu regimul ăsta”. A urmat calea autoexilului, stabilindu-se în Israel, unde a preluat secretariatul de redacție al „Revistei Familiei”, din 1966 pînă în 1968, cînd a fost acceptat ca redactor la postul de radio „Europa Liberă”, cu sediul în Munchen. „Acolo a fost șansa vieții mele. Cred că am avut condiții de lucru asemeni celor de la «New York Times». Am avut ocazia să-l urmăresc din aproape pe Ceaușescu în 12 din vizitele oficiale din Occident. Era un golan, un tip care se comporta ca la coarnele plugului”, și-a amintit el.

Șansa cetățeniei americane

După „lovitura de stat din 1989”, cum definește Sorin Cunea evenimentele care au contribuit la căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu, a mai lucrat încă trei ani, după care s-a pensionat, continuînd colaborarea la publicațiile românești. Nu la cele din țară, ci la cele din Israel. „Am ieșit la pensie în 1992, la 65 de ani. Atunci mi s-a dat posibilitatea unei cetățenii americane. Mi s-a dat o asigurare pe viață din partea guvernului american. în momentul de față sînt corespondent permanent la două publicații israeliene de limbă română, respectiv cotidianul «Ultima oară», unde lucrează și Mosari, și la săptămînalul «Orient expres», unde am o rubrică permanentă, care se numește «Recomandat expres de la Sorin Cunea»”, ne-a declarat el.

„Pe cei din diasporă ne cheamă doar nostalgia”

în privința cetățeniei române, Sorin Cunea nu se mai gîndește să facă nimic. Nici la eventualele cereri de retrocedare nu se gîndește. „Am venit înapoi, în vizită. Pe noi, cei din diaspora, ne cheamă doar nostalgia. Sînt legat de această țară pentru că aici m-am născut, aici sînt îngropați moșii și strămoșii mei și în această țară am făcut pușcărie politică între 1961-1962. Mai am patru prieteni foarte buni în țară, Adrian Dumitrașcu, Ion Macarie, Dumitru Turtureanu și Constantin Niculescu Vîlcea, cu care mă întîlnesc aproape întotdeauna cînd revin aici. Niculescu Vîlcea are 93 de ani și le doresc tuturor să scrie așa cum a scris și continuă să scrie el la vîrsta aceasta”, a mai spus Sorin Cunea. Cei interesați îl vor putea revedea la ceremoniea de decernarea a titlului de Doctor Honoris Causa profesorului universitar Solomon Marcus, de către Universitatea Bacău. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!