Onoare și patrie

La loc comanda!

Gîndurile și sentimentele cele mai pline de admirație și recunoștință pentru toți oștenii țării, din vechime și de azi. Oriunde s-ar afla ei: în istoria și în amintirile noastre cu pildele lor de sacrificiu nepieritor pentru neam și țară; pe fronturile operaționale din Irak, Afganistan și Kosovo; la fruntariile țării; pe cîmpurile de instrucție ori în laboratoarele unde se formează ca viitori combatanți și apărători ai valorilor democrației autentice.
Astăzi e Ziua Oștirii Române. Cîtă a mai rămas după aplicarea programelor de restructurare și modernizare după canoanele NATO. Armata tradițională, cea care ne-a lăsat un parcurs milenar de tradiție și victorii, s-a metamorfozat în eternitatea timpului trecut, de-acum vorbind și vorbindu-se desprea ea cu „a fost odată!…”. E bine, totuși, că imaginea pe care ne-a lăsat-o este una luminoasă, de glorie și demnitate și onoare.
în urmă cu peste șase decenii, într-o toamnă la fel ca aceasta, eroicele trupele române se angajau în marea bătălie a ceea ce a însemnat începutul sfîrșitului celei de a doua mari conflagrații mondiale în care ne-am adus cu prisosință tributul de sînge pentru victoria finală. în 25 octombrie 1944 era eliberată, prin lupte grele, ultima așezare românească cotropită de dușmani și se deschidea, astfel, calea spre asaltul final. Acum, în această zi se consideră a fi fost semnat certificatul de naștere al glorioasei oștiri românești ce prelua și avea să ducă mai departe tradițiile înaintașilor săi. O zi căreia îi aducem omagiul nostru în numele tuturor luptătorilor-eroi animați de nepieritoarea deviză: „Spuneți generațiilor viitoare că noi ne-am făcut cu prisosință datoria!”. „Eroi au fost/ Eroi sunt încă/ Și-or fi cît neamul românesc…”. La Apulum și Potaisa, la Rovine și Podu înalt, la Calafat, la Grivița și Turtucaia, la Mărăști, Mărășești și Oituz, la Odesa, Oarba de Mureș și Munții Tatra. „Presărați pe-a lor morminte” florile și lacrimile noastre, spre neuitare veșnică. O clipă de recunoștință revărsată în oceanul eternității. Măcar atît, dacă de prea-plinul diurn nu pot avea parte, deși l-ar merita cu prisosință! Dar viața ne merge înainte, cu și fără ei, fără ca mulți dintre noi, cei de astăzi, să fim conștienți de sentimentul datoriei sacre și al uitării vinovate…
Războiul întregului popor cu-ai săi oșteni chemați la oaste – sintagma ce a străbătut secolii – a trecut definitiv și irevocabil în manualele de strategii și tactici ale purtării bătăliilor. De-acum într-un an de zile vom avea o armată de profesioniști alcătuită exclusiv pe bază de voluntariat. Plătit. Mă feresc să afirm: mercenariat. Așadar: „La loc comanda!”. Adio trenurilor cu recruți cu floarea la ureche și valizele lor grele de lemn; adio lacrimilor de despărțire și cîntecelor de cătănie. AMR-ul (au mai rămas atîtea… zile și ore pînă la desființarea stagiului militar obligatoriu) ministrului Apărării, Teodor Atanasiu, încheie o epocă, demitizează un spirit, deschide larg ușile modernității de sorginte occidentală.
Dar astăzi e Ziua Oștirii Române și e normal să ne bucurăm.Cu sentimentul onoarei și patriei, vom vedea ce va fi. Dați-mi voie să mă prezint: Mihai Buznea.lor cu recruți cu floarea la ureche și valizele lor grele de lemn; adio lacrimilor de despărțire și c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!