Sublime pe naiba. Sublimă e piesa și încântător jocul actrițelor din distribuție. Personajele sunt marcate de vicii profunde, de răutăți sufletești și de fapte ascunse cu grijă sub masca unei onorabilități de suprafață. Acestea sunt, în esență, personajele comediei negre „Opt femei sublime” de Robert Thomas, jucată în premieră, duminică seara, la Teatrul Bacovia. „Opt femei sublime” este o piesă polițistă, fără polițiști sau detectivi. Este una cu toate personajele trăitoare într-o casă, în care se anunță că „dl Marcell este mort, cu un cuțit înfipt în spate”.
De aici începe investigarea unor straturi subterane ale naturii umane, fiecare dintre cele opt femei putând fi suspectată de asasinat. Se declanșează, din start, o adevărată bătălie psihologică, pe parcursul căreia se vor dezvălui faptele și caracterele puternic combustionate de o tensiune extremă. Toate cele opt femei sunt reprezentative, în raporturile lor interumane întâlnindu-se ura și iubirea, atracția și repulsia, adevărul și falsitatea, devoțiunea și trădarea, accentuate aproape paroxistic. Regizorul Dumitru Lazăr-Fulga reușește un spectacol de ridicată ținută artistică, valorizând cu mare deschidere talentul unor actrițe cu o gândire performantă și o evoluție scenică rearcabilă. Astfel, Firuța Apetrei (Augustine) are prilejul etalării unui adevărat arsenal de sensibilitate, expresivitate și inteligență de joc, de umor rafinat, dezvăluindu-și personajul cu o sinceritate nemiloasă. Augustine trăiește intens drama propriului său egoism, a propriei ratări, privită cu autoironie, uneori cu crize de vag sentimentalism melancolic.
Jocul actriței este într-adevăr sublim sub aspectul complexității caracterologice. Eliza Noemi Judeu (Suzon) și Alina Simionescu (Catherine) etalează un farmec simplu, neafectat, jucând tinerește, în stil voleibalistic, folosind mijloace actoricești precis stăpânite, filtrate printr-o sensibilitate cu reflexe dramatice. Puritatea și candoarea Chaterinei se împletesc armonic cu severitatea rigidă a lui Suzon, tarată, totuși, de vinovăția unei greșeli caracteristică unui moment de abandonare a propriei ființe. Anca Bucșă (Gabi) își construiește personajul cu bune mijloace, dându-i oarecare farmec într-o familie devastată de avariție și suspiciune. Plină de dramatism este și evoluția Ninei Ionescu (Louise), intrată în familia dlui Marcell cu tupeu interesat. Actrița își împinge ușor personajul spre grotesc, devoalându-și intențiile cu o mare capacitate de sfruntare. Într-un perfect acord cu linia conceptuală a regiei, urmând tonalități expresive – nuanțări grotești, tensiuni sufocante, explozii paroxistice – interpretarea dată de Marlene Duduman cameristei Chanel, prinsă și ea de patima pokerului, dar devotată familiei până la sacrificiu. Încântător și jocul Corinei Goranda (Pierrette), cu vocea ei pectorală. Procedeele ei au o anume nuanță expresivă: ponderată, rece, tăioasă, metalică, cu o diabolică liniște aparentă. Actrița joacă admirabil indiferența în fața acuzațiilor, afișând o viclenie bine mascată. Nela Zare (Mamy) compune, la rândul ei, un rol de bătrână avară, mișcându-se greoi sau deloc, dar străbătându-și chipul cu mișcări infinitezimale, care-i oglindesc fățărnicia și propriile mizerii morale.
Distribuția bine aleasă de regizor i-a asigurat o construcție dramatică inteligentă, vizând delicatul punct de intersecție dintre viață și artă, dintre real și imaginar. Scenografia Cristinei Ciobanu este o metaforă poetică de comedie neagră, potențând dramatismul piesei. „Opt femei sublime” este, așadar, spectacolul care se înscrie printre cele mai prestigioase ale ultimelor stagiuni artistice ale teatrului băcăuan.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns