Orbecăind spre lumină

Mihai BUZNEA

Ce se reformează continuu și totul rămîne așa cum este? Răspunsul este simplu: școala românească. Ministrul Educației, Cristian Adomniței, încearcă să ne convingă de contrariul, pachetele sale de legi ale învățămîntului fiindu-ne prezentate ca soluția capabilă să pună punct crizei cu care ne confruntăm de aproape două decenii și bîjbîielilor ce ne-au fost servite pe post de certitudini de către celelalte guvernări. Deocamdată, să-i dăm crezare domnului ministru, fiindcă niciodată nu se știe unde se află rezolvările și să mai spunem că domnia sa și-a propus, pentru acest început de săptămînă, consultări cu factorii de decizie și cu dascălii din patru județe sudice ale țării. într-o tentativă de explicare a conceptelor pe care ține să le promoveze, dar și de calmare a spiritelor, pentru că nu toți văd cu ochi favorabili demersurile demnitarului tutelar de școală nouă.
Alte chestiuni arzătoare se află la ordinea zilei. Prima dintre acestea: atitudinea față de școală a copiilor din mediul rural, dar și a părinților acestora. Statistici de dată recentă induc un sentiment alarmant: doar unul, din patru elevi de la sate, optează pentru forme superioare cursurilor gimnaziale. Celelalte trei pătrimi se limitează la absolvirea a 8 clase, cu consecințele de rigoare: legarea de glie. Pentru toți acei tineri liceul rămîne un obiectiv mult prea îndepărtat, dacă nu imposibil de atins, iar facultatea – o Fata Morgana ce-i ademenește, dar nu-i lasă să se apropie. Aceleași statistici relevă, de asemenea, faptul că la aceste capitole sîntem printre codașele Europei, iar perspectiva ne menține cam tot pe acolo. De asemenea, analfabetismul interbelic revine în actualitate, purtat pe aripile unui concept ce se impusese în epocă: gloata lipsită de instrucție și educație se ține mai ușor în lesă. Guvernarea este mai facilă.
Programele de resuscitare nu lipsesc. Modernizarea infrastructurii este o realitate. Creșterea alocațiilor bugetare, de asemenea. Ca și adaptarea și alinierea conținutului curricular la cerințele și tendințele școlii europene. Așadar, sîntem pe direcție. Numai că pe această direcție nu pășesc toți cei cărora li se adresează. Vechile mentalități privind școala fac din nou victime printre copiii trăitori la sate. Dar nu numai ele. Sărăcia este cea care le alimentează și întreține. Abandonul școlar este doar una dintre rezultantele imediate, și doar stimulente relative, precum alocația de stat, bursele de studii pentru cei mai săraci dintre copii, beneficiul programului „cornul și laptele” mai limitează, cît de cît, fenomenul. Apoi, calitatea procesului instructiv, în condițiile în care pregătirea și interesul unora dintre cadrele didactice nu concordă cu exigențele unui învățămînt performant și comparabil cu alte școli naționale.
Constatările trebuie să ne conducă la cauze, iar acestea la soluții și rezolvări. Cu cît mai repede și la obiect, cu atît mai bine. Tendința disocierii populației școlare în grupuri elitiste și reziduale trebuie stopată prin alternative cu efecte probate. Decontul investițiilor de azi se va regăsi în performanțele sau contraperformanțele de mîine. Care vor fi definitive, pentru că erorile acceptate nu vor mai putea fi reparate. Iar acel raport de 1 la 4 să constituie balanța-etalon. Totul e să nu cădem pradă propriilor slăbiciuni și incertitudini și să ne apucăm de carte cu toată seriozitatea: de la vlădică pînă la opincă.luții și rezolvări. Cu cît mai repede și la obiect, cu atît mai bine. Tendința disocierii populației școlare în grupuri el

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!