Parfumuri tari

Mihai BUZNEA

Zilele trecute, băcăuanii au avut parte de o experiență inedită: la orele după-amiezii, peste o mare parte din oraș – incluzînd strada 9 Mai și centrul civic -, s-a așternut un miros dens și persistent, material, de, pardon, fecale; un miros iritant, înnăbușitor și provocator de stări derutante; grețos de neplăcut și imposibil de evitat. Trecătorii aveau impresia că luaseră pe tălpile pantofilor scîrna revărsată din hasnalele așezării, inundînd străzile. Sigur, era doar o psihoză provocată de miresmele pestilențiale despre a căror origine încă se mai discută. Dincolo, însă, de cauze și de efectul lor, rămîne faptul în sine: ceața biologică.
Un astfel de fenomen căruia încă nu i s-a găsit vreun alt corespondent în timp (poate ceva similar să se fi petrecut în anii cînd urbea nu ne era decît un tîrg moldovenesc de provincie lipsit de canalizare și cînd fosele ecologice nu erau altceva decît niște gropi săpate în spatele caselor și acoperite de o magherniță din scînduri), a provocat un lung și pitoresc prilej de vorbe și de ipoteze. Cei mai mulți – informații cu evenimentele la zi -, au pus respectiva invazie pe seama scenariilor antitero care se derulau într-o amplă desfășurare de forțe terestre și aeriene, mirosul de fecale umane fiind, după părerea lor, un factor psihologic de surpriză, dominare și derutare a locuitorilor spre a le testa capacitatea de autoapărare în situații-limită. Veteranii ultimului război mondial au crezut că s-a declanșat vreun atac-surpriză cu gaze iritante, vezicante și tracasante – vestigii rămase de la armata germană încă din prima conflagrație europeană. Unii, mai cu picioarele pe pămînt, lipsiți deci de fantezie, au încercat să lămurească lucrurile susținînd că nu e altceva decît unda de deplasare a emanțiilor piritei folosită la Letea pentru prepararea pastei mecanice, iar alții au pus mirosurile pe sema dejecțiilor de la crescătoriile de porci și păsări de la periferiile orașului. Cîte pălării, tot atîta păreri! Colac peste puză, la Serviciul 112 al Poliției a fost semnalată o valiză suspectă de amenințare cu bombă amplasată într-una dintre instituțiile centrale.

Bacăul sub teroare?! Așadar, să mai spună, de-acum, careva că în tîrgul meșterului Bacovia nu se mai întîmplă nimic demn de luat în seamă! Realitatea l-ar contrazice. De mirare, totuși, cum de reușeau elicopterele să se mențină în aer, la joasă înălțime, navigînd dezinvolt prin ceața biologică. Precum și faptul că nici un băcăuan nu a căzut lat pe caldarîm răpus de mirosul dens al scîrnei de om. S-a marșat și pe ideea că temperatura caniculară înregistrată în după-amiaza zilei cu pricina s-ar face vinovată de creșterea presiunii gazelor în rețeaua de evacuare a dejecțiilor și purjarea lor în atmosferă. Inițiații și al’de soiuri de cunoscători au venit cu o ipoteză și mai fantezistă: apropiatul referendum pentru demiterea președintelui suspendat a început încă de pe acum să miroase urît și suspect, adică să pută, cu adieri de pe la Cluj, Constanța ori Iași, pe unde se agită spiritele și se aruncă în luptă întregul arsenal de arme și acuze.
Oricare ar fi, însă, cauza, ori cauzele parfumurilor tari care au invadat nasurile, gurile și ochii băcăuanilor, demonstrația de război chimic și-a atins efectul. Ea ne reamintește și de celebra constatare a defunctului Bulă: uite, dom’le, tocmai asta ne mai lipsea, parfumul hasnalelor; că-n rest, avem de toate!
… Aflăm, în ultimul moment, că sursa emanațiilor despre care tocmai am făcut vorbire încă n-ar fi fost descoperită. Rămîne învăluită în mister. Zvonistica ține să ne asigură, însă, că această sursă nu și-ar avea originile pe la cine știe ce agenturi străine de spionaj, ci că ar fi doar manevre tactice de intimidare lansate de cercuri politice interesate în destabilizare. Astfel că nu ne rămîne decît să exclamăm: ce vremuri de…, pardon!, mai trăim, fraților!vut

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!