Zilele trecute, un impatimit al pariurilor s-a dus frumusel la un ghiseu si-a pariat 1.000 de dolari ca pe cerul lumii noastre va aparea un OZN gigant. Ideea nu i-a venit tam-nisam, ci pornea de la un medium, pe numele sau Blossom Goodchild (dar asta are importanta prea putina pentru noi, romanii), ce a prezis aparitia marelui OZN, care (Blossom Goodchild stia si asta), facea parte din Federatia Luminii, o federatie extraterestra. Data prezisa a trecut si OZN-ul nu s-a ivit. Daca te gindesti la probabilitati, sansa ca un OZN (unul vadit ca OZN si nu unul dintre acelea incerte, care au facut intr-o vreme deliciul presei, al amatorilor de senzational, al fotografilor sau cameramanilor de ocazie) sa apara, e chiar mai mica decit sansa de a cistiga la Loto 6/49 cu un bilet de sase cifre. Incit te gindesti: o fi crezut pariorul ca OZN-ul se va ivi, sau a fost un simplu calcul: daca se intimpla, ar fi incasat de la casa de pariuri nu mai putin de un milion de dolari. Si, ca orice om caruia ii place riscul, a riscat. Daca privesti ceva mai in adincime problema, constati ca, de fapt, pariorul credea, totusi, in ceva, deoarece nu-ti permiti sa arunci pe fereastra 1.000 de dolari. Riscul era prea mare ca sa fie, pur si simplu, acceptat. Pariorul nostru a crezut, poate nu ferm, dar a crezut, ca mediumul, dl. Blossom Goodchild, are puteri de clarvazator. Credea in clarviziune, chiar daca n-o fi crezut si in OZN-uri.
Ceva din caracterul lumii noastre ni se releva aici. Oamenii nu pot trai fara credinta. Insasi acea mare „dezbatere” publica pro OZN ce a durat citeva decenii, cu incepere de la cazul Roosvelt, nu s-a dezvoltat din neant. Credinta religioasa piezind treptat teren, oamenii au incercat sa o inlocuiasca si au gasit una comoda, la indemina si care stimuleaza imaginatia. Ce ne oferea credinta religioasa, era un loc in Paradis, o speranta de fericire si implinire. Cind ea si-a diminuat puterea de sugestie, acest inlocuitor, OZN-ul, a venit in mintile oamenilor, ca o asigurare ca nu suntem singuri in univers. Fara religie, simtim singuratatea. OZN-urile, cu fiintele lor extraterestre, ofereau o tovarasie. Ca si, de ce sa nu spunem, o solutionare a problemelor noastre, deoarece acesti extraterestri, mult mai evoluati ca noi, ne-ar fi putut oferi Paradisul promis. Ar fi eradicat bolile, ne-ar fi salvat de saracie, de singuratate si tristete. Oamenii au nevoie sa creada in ceva. Ceva, in acest caz, apartinind planului material, iar nu celui spiritual, ca religia. Asa incit OZN-ul poate insela o vreme destul de scurta imaginatia omenirii. Pentru ca dovezile devin absolut necesare pentru sustinerea unei pozitii, aceea a existentei extraterestrilor ce viziteaza Terra. Cum nici o astfel de dovada certa nu a existat, fenomenul si-a pierdut credibilitatea. E ceva cu totul diferit de lumea spirituala, unde credinta isi are radacina in Taine si in lauda adresata divinitatii, caci divinitatea a creat o lume, a creat fapturile si omul si a creat Tainele ce nu pot fi patrunse de mintea omeneasca si trebuie sa fie acceptate ca atare. Sincer sa fiu, de-as fi fost intrebat daca vreau sau nu ca OZN-ul dlui Blossom Goodchild sa apara, as fi spus, cu fermitate: nu. Schimbarile de proportie cosmica ma sperie. Le traiesc in imaginatie, dar nu confund imaginatia cu realitatea. Si nu as fi vrut, cu nici un chip, ca o credinta materialista sa inlocuiasca o credinta bazata pe energiile spirituale. Mai bine ca pariorul a pierdut.
Dan PERSA
Lasă un răspuns