Pastorala Prea Sfințitului Eftimie al Romanului

învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Nu numai că prin înviere Mîntuitorul Iisus Hristos a biruit moartea, ci mai ales pentru că s-a arătat o viață nouă, viața cea veșnică. Sîntem datori să dăm slavă lui Dumnezeu, fiindcă din nou ne-a învrednicit să ajungem acest praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor, în pace și liniște și să cîntăm: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa”. în săptămîna Sfintelor Patimi, ascultînd cu evlavie sfintele slujbe și dumnezeieștile Evanghelii am luat parte cu sufletele noastre la patimile, chinurile și batjocurile pe care Mîntuitorul le-a suferit de bună voie, aducîndu-se pe sine jertfă de răscumpărare pentru păcatele noastre. Am văzut planul diabolic al celor fără de lege, care prin răutatea lor au împins la moarte pe ziditorul cerului și al pămîntului. Am văzut trădarea lui Iuda cel fără de lege, cutremurîndu-ne de neleguirea acestui fals ucenic, care a dat pe bunul său învățător în mîinile făcătorilor de rele. Am văzut cu părere de rău intrigile cărturarilor și fariseilor. Am văzut cu multă durere nevrednicia lui Pilat, care pentru a-și păstra situația a aprobat osîndirea la moarte, și încă răstignirea pe cruce, a celui mai blînd și mai bun dintre oameni, a Mîntuitorului nostru, deși era convins de nevinovăția Lui. Ni s-a sfîșiat inima de durere, văzînd pe Fiul lui Dumnezeu batojocurit, scuipat, biciuit ca cel mai mare făcător de rele, de unii, care aveau numai chip de om, dar în realitate erau ca niște fiare sălbatice ce se desfătau chinuind pe Iisus, care nici măcar nu protesta. (…) Se cuvine, așadar, ca după ce ne-am întristat și am lăcrimat pe drumul crucii și după ce prin post și căință ne-am învrednicit să primim Sfînta âmpărtășanie, pregătindu-ne pentru ziua învierii, să ne bucurăm și să ne veselim împreună cu apostolii Domnului și cu Preacurata Sa Maică, cîntînd împreună cu întreaga Biserică: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcînd și celor din morminte viață dăruindu-le”.
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a înviat cu trup nemuritor, cu trup duhovnicesc. Prin înviere trupul Mîntuitorului s-a schimbat prin puterea Duhului Sfînt și schimbarea aceasta se vede din mai multe întîmplări. Nimeni dintre oameni n-a văzut și n-a auzit cînd și cum a înviat Mîntuitorul. De ce? Pentru că El a ieșit din mormînt în vreme ce piatra era pe mormînt. La învierea lui Lazăr, oamenii au ridicat piatra de pe mormînt și numai după aceea Iisus a înviat pe Lazăr. La învierea lui Iisus, piatra a rămas pe mormînt, pecețile au rămas nestricate, și cu toate acestea Iisus a ieșit din mormînt. De unde știm aceasta? O spune însuși îngerul, care a întîmpinat pe femeile mironosițe în dimineața învierii și a ridicat piatra de pe mormînt. AȘa este scris în Evanghelia de la Matei, cap. 28. Duminică, pe cînd „se lumina de ziuă”, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit „să vadă mormîntul”. Și iată cutremur s-a făcut, că îngerul Domnului s-a coborît din cer, „a prăvălit piatra… și ședea deasupra ei”. (…)
învierea lui Iisus a dovedit că El este Fiul lui Dumnezeu și că tot ceea ce a propovăduit și a făcut pe pămînt era de la Dumnezeu și a purtat pecetea adevărului. Ne-a convins că moartea Lui a avut drept scop eliberarea noastră din robia păcatului și a morții, că toată lucrarea Lui pe pămînt a fost desăvîrșită prin înviere.
învierea Domnului este garanție și a învierii noastre din moarte la care eram osîndiți de pe urma păcatului strămoșesc, care a adus cu sine în lume durerile, suferințele și moartea și prin care mintea omului s-a întunecat, voința de bine a slăbit, omul păcătos s-a îndepărtat de ziditorul său și umbla rătăcind în întunericul și umbra morții. (…)
Aș dori ca bucuria învierii să rodească în voi bucuria de a trăi și a prețui viața pe care v-a dăruit-o Dumnezeu. Mare lucru și mare dar este viața, iubiții mei! Prețuiți-o și trăiți-o cum se cuvine unor fii ai lui Dumnezeu și cum vă învață Biserica lui Hristos, ca unii care trebuie să dați ascultare învățăturii Domnului și care cunoașteți făgăduința că „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-a suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor care-L iubesc pe El”. ului s-a întunecat, voința de bine a slăbit, omul păcătos s-a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!