Patimi conjucturale

Comportamentul baltat al presedintelui si cel simultan slugarnic si demagogic al premierului era de asteptat sa produca seisme in partidele de opozitie, multi dintre membrii oportunisti ai acestora fiind exasperati de indelungata absenta de la guvernare. Adaugati abilitatea uluitoare a presedintelui de a divide “ostile” dusmane si veti avea tabloul, in culori vii, al migrarilor dintr-un partid in altul. Migratorii sint animati de sperante desarte, gindindu-se ca, in curind, vor accesa scaunele ministeriale. Experienta pataniei celor 29 de senatori si deputati liberali trecuti in barca PD-L inca nu le spune nimic noilor demisionari. Din 29 se mai regasesc astazi in parlament doar 2. Nu era sa lase (si nici nu va lasa) presedintele sa i-a altii locul doamnei Udrea sau a mult prea imbogatitilor Videanu, Boureanu, Berceanu, Flutur, Blaga, Preda, Barbu, etc. Asa ca seismul se produce acum in PSD, partid care nu poate renunta la grobianismul si tupeul de tip Vanghelie, Mazare, Oprisan s.a. Pentru ca acestia pot desfunda mahalalele si aduce voturi. Ori, pentru putere acestea sint vitaminele reanimatoare. Experienta arata ca, indiferent de tradarile spectaculoase, un partid precum PNL se intareste, in pofida faptului ca s-a dorit eliminarea lui de pe esichierul politic. Poate ca si PSD se va intari si mobiliza in urma trecerii oportunistilor in tabara independentilor. E un partid prea mare, prea important si prea necesar, daca devine cu adevarat social-democrat si nu o adunatura de baroni pusi pe imbogatire cu orice pret. Deocamdata, toate partidele de opozitie sint cuprinse de febra si patima conjuncturala acuzind schimbari la virf ca pedeapsa pentru esecul la prezidentiale.
Se acuza si lipsa de implicare a elitelor intelectuale. Acestea inca nu pot deveni “polul” social al luciditatii. Exista vremuri (precum cea de azi) care ingaduie si justifica rezerva si lipsa de pasiune politica. Imperiul faptei este mult mai cuprinzator decit acela al agitatiei exterioare, al insurgentei prometeice. Academicianul Razvan Theodorescu avea dreptate cind observa ca un intelectual nu aduce nici 10% voturi fata de cit obtine Vanghelie. Asa arata gradul de cultura politica al românilor. Ori, elitele nu pot priza, in nici un fel, divagatiile inconsistente ale premierului si nici epurarile halucinante din invatamint, sanatate, cultura, administratie si economie. Ca sa reziste la putere, PD-L are nevoie de aliati. Momentan au fost ademeniti udemeristii, iar pe fundalul acestor nevroze ungurii obtin niscai avantaje, iar românii din Ardeal fierb. Nu vor nici ei, nici ungurii sa devina cetateni de mina a doua intr-o tara
europeana. Simpli cetateni (cum ar fi normal) nu le convine nici unora, nici celorlalti. Asa ca tensiunile patriotarde vor continua. In aceste conditii, singurii care ar putea eterniza guvernul Boc sint traseistii politici din Parlament. Ramine de vazut pentru cit timp. Cu ei si cu “mogulii” PD-L nu sintem siguri daca reforma clasei politice se va infaptui. Si nu stim, inca, cine si pentru cine o va face.

Vasile PRUTEANU