Pe cine ajută, de fapt, asociațiile romilor?!

Eduard ADAM

Asociațiile înființate pentru ajutorarea romilor, puține cîte sînt ele, nici măcar acelea nu-și fac treaba. Nu zic că nu or fi mișcînd chiar nici un deget – probabil ca fac ele ceva pentru banii pe care-i tot obțin de la străini -, dar nu se ocupă de cazuri la vedere, aflate chiar sub nasul lor. După o logică simplă, orice om își imaginează că, atunci cînd își fac proiecte de care să se ocupe, liderii romilor se apleacă în special asupra comunităților în care trăiesc etnicii lor. Ei bine, una dintre cele mai mari aglomerări de romi este cea din Gura Văii, pe care cei mai mulți șefi de asociații, ONG-uri sau cum le-or mai spune se laudă că le-au vizitat de multe ori. Mă-ntreb, în atare situație, cum de nimeni n-a aflat pînă acum de cazul lui Mihai Mureș, un puști dintr-o familie de romi, care a ajuns deja în clasa a XI-a. Băiatul are o situație financiară precară, dar a înțeles că fără carte nu se poate. Așa că, de cînd a intrat în liceu, în ciuda tuturor greutăților, merge, zi de zi, la școală. Pe jos, de multe ori și iarna, cîte zece kilometri, străbate nămeții ca să fie prezent la ore. Alteori, fără nimic de mîncare la pachet. Bani de buzunar, cînd mai adună și ai lui, fiindcă nu e singurul copil acasă. Și s-a încăpățînat să facă școală și să ajungă om, deși, spun profesorii, după inundațiile care i-au afectat casa, nici măcar nu avea unde se spăla. „Prin Trotuș”, recunoaște puștiul pe unde se spăla, numai și numai ca să se poată duce la ore.
Ei bine, cine descoperă povestea acestui tînăr nu poate rămîne impasibil. „Ziarul de Bacău” l-a aflat acum doi ani și a încercat să-l ajute atît cît i-a stat în puteri. Acum, am revenit asupra poveștii lui, tocmai pentru că am aflat că e într-o situație dificilă, care ar putea la un moment dat să-l împiedice pe acest copil fantastic să-și urmeze drumul. Ciudat, însă, nimeni altcineva n-a înțeles să-i întindă o mînă lui Mihai Mureș. Nici primăria din Gura Văii, nici comunitatea de romi, nici ONG-urile din județ profilate pe astfel de activități. Mă-ntreb, oare, dacă măcar au habar de soarta acestui puști? Mă gîndesc dacă măcar s-au obosit vreodată să afle?! Familia lui Mihai spune că, în afară de noi și de școală, nimeni nu i-a acordat sprijin copilului. Asta, deși există, pe lîngă ONG-uri, și un consilier al prefectului pe probleme de minorități, care, se presupune, ar trebui să fie foarte ancorat în viața de zi cu zi a conetnicilor săi… Se pare, însă, că nu-i deloc așa.

Liderii romilor din Bacău s-au aplecat în special asupra confraților care fac probleme. Cei care se ceartă ori fură, de la ei sau de la alții. Cartierul Orbic, din Buhuși, de exemplu, a ajuns celebru în urma scandalurilor și luptelor de stradă dintre romi și jandarmi. Morți și victime cît încape, și renumele de cuțitarii județului. Asupra lor s-au aplecat mai mult asociațiile romilor. Și nu zic să n-o facă, însă cred c-ar trebui să le întindă o mînă și etnicilor care le fac cinste. Mai ales că, să nu uităm, romii se plîng de imaginea proastă de care se „bucură” printre români. Li s-a pus ștampila de „hoți”, de „nespălați”, de „țigani”. Ei bine, cred că tocmai cazuri precum cel al băiatului dornic să învețe carte i-ar ajuta să fie văzuți cu alți ochi. Se pare, însă, că nici atunci cînd îi au, romii nu știu să valorifice astfel de oameni. Să-i ajute să urce pe scara socială, ca, la rîndul lor, să-i tragă și pe alții după ei.ă. Și s-a încăpățînat să facă școală și să ajungă om, deși, spun profesorii, după inundațiile care i-au afect

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!