Pe fondul unor tensiuni acumulate în timp

Noul Contract Colectiv de Muncă bagă dihonia între salariați și liderii sindicatului de la Rafo

• liderul Ion Marian și-a anunțat demisia n oponenții săi spun că nu au fost chemați în comisia de negociere n salariații vor o nouă variantă de contract

Încă de la primele ore ale dimineții de ieri, 14 mai, în spațiul preuzinal de la Rafo era o forfotă continuă. Cei peste 2.500 de salariați s-au reîntors la lucru, după o ,,vacanță forțată’’ de două săptămîni. Pe chipul salariaților se vedeau neliniștea și teama, generate de faptul că Rafo a ajuns, după părerea multora, la capăt de drum. Liderul Sindicatului Rafinorul, Ion Marian, a fost întîmpinat cu mai multe vociferări ale salariaților, astfel că a fost nevoit să dea mai multe explicații acestora. Deși toți salariații așteptau să afle cît mai multe lucruri despre Contractul Colectiv de Muncă (CCM), semnat în cursul zilei de sîmbătă, 12 mai, Ion Marian a evitat diplomatic acest subiect, aducînd în prim plan situația actuală în care se zbate Rafo.

,,Această societate, care părea blocată din exterior, se confruntă acum cu o blocare din interior pentru că nu are un grup stabil de administratori și investitori. Aici nu mai vin alți investitori, pentru că Rafo are multe probleme care nu s-au rezolvat: la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) nu s-a rezolvat problema creanțelor, la Ministerul Finanțelor nu s-a mișcat nici un deget pentru rezolvarea situației Rafo, iar programul de reoreganizare al societății este de doi ani în justiție’’ – a spus Ion Marian, amintind că Rafo are acum, în condițiile Programului de reorganizare, în jur de 100 de acționari. Despre Contractul Colectiv de Muncă (CCM), pentru care negocierile au început pe 19 aprilie, Ion Marian a declarat că nesemnarea sa a dus la situația ca Rafo să nu fie pornită de luna trecută, cînd băncile creditoare au dirijat țițeiul adus pentru Rafo în altă parte, din cauza lipsei încheierii CCM.

Cu ochii pe salarii

Ion Marian a acuzat administrația Rafo pentru lipsă de comunicare în ultima lună, ceea ce a făcut ca salariații să nu mai beneficieze de sporul de vechime și de sporul de noapte. Speranțele date de lider rafinorilor, că, după semnarea CCM, în ziua de 15 mai va fi redeschisă linia de finanțare bancară și se va lua decizia repornirii rafinăriei, nu i-au mulțumit pe aceștia, dacă ei au aflat și că noul contract de muncă prevede și o reducere de personal de 600 de salariați pînă în 2008. Vrînd să atenueze impactul acestei vești asupra salariaților, Ion Marian a declarat că Rafo nu se va închide. „Patronii actuali au anunțat că, chiar și în stare de faliment, ea va fi repornită” – a mai spus el. Protestele salariaților s-au întețit, însă, la aflarea veștii că ei au pierdut sume cuprinse între 200 și 400 de lei lunar prin tăierea sporurilor, fapt ce l-a făcut pe Ion Marian să anunțe că își depune demisia în alb din funcția de lider al Sindicatului Rafinorul. Hotărîrea sa a fost determinată, practic, de intervenția viceliderului acestui sindicat, George Plăieșeanu. „Am fost total ignorat cînd s-a constituit comisia de negociere a Contractului Colectiv de Muncă – a spus Plăeșeanu. Prevederile noului contract înseamnă un salariu minim pe societate de 653 de lei și disponibilizarea a 600 de salariați. Administrația va folosi fondul de salarii economisit astfel în proporție de 30% la dispoziția administratorului, iar 40% pentru majorarea salariilor celor rămași după disponibilizări, conform propunerilor sindicatului. Dar trebuiau să fie 70 de procente. Iar 30% vor fi acordate diferențiat în scopul stabilizării forței de muncă, prin majorări de salarii. Din rafinărie au plecat deja 85 de salariați, pentru locuri de muncă mai bine plătite. Dar administratorii au spus că pe ei nu-i interesează aceasta. Se pleacă, însă, în continuare. Cu cine mai repornim rafinăria?”. Plăeșeanu crede că pentru modernizarea rafinăriei s-au cheltuit circa 300 de milioane de dolari. Administratorul judiciar al acesteia a calculat că ar mai putea recupera, prin vînzarea instalațiilor, doar 50 de milioane. Soluția proprietarilor este, deci, numai repornirea sau vinderea rafinăriei. „Dacă ei aveau țiței, reporneau instalațiile – a mai spus Plăeșeanu. Dar ne acuză pe noi, că din cauza nesemnării CCM nu s-a pornit”. Viceliderul de sindicat a făcut aluzie la cerința expresă a finanțatorului bancar pentru creditul de repornire ca semnarea CCM să se facă pe termen de doi ani. O bancă nu cere așa ceva unei societăți puternice, ci garanții”.

Salariații nu vor divizarea sindicatului

Ion Marian le-a dezvăluit salariaților că administrația a reușit să își impună punctul de vedere în decizia de ,,vacanță forțată’’ și de tăierea sporurilor, fără consultarea sindicatului. „Am vrut să-i informez corect pe salariați vizavi de situația în care se află Rafo – a spus Ion Marian. La nivelul lor, părerile sunt, însă, împărțite vizavi de negocierea Contractului Colectiv de Muncă, iar atît timp cît vocile sînt atît de confuze, pentru că eu aș fi piedica în fața tuturor, mi-am anunțat demisia. Soluția, în viziunea mea, este să semnăm aceast contract, să repornim societatea și să nu blocăm fabrica și salariații”. Demisia anunțată de Ion Marian a adus la cuvînt mai mulți salariați, care au cerut ca sindicatul să nu se împartă în două tabere. Salariații au propus încheierea unui Contract Colectiv de Muncă în termeni preciși și cu fondul de salarii neschimbat, nerespectarea acestuia ducînd la declanșarea conflictului de muncă la tribunal. „Noi sperăm ca aceste probleme care au apăărut să fie rezolvate în următoarea perioadă – a declarat George Plăeșeanu. Nu există nici un fel de divizare a sindicatului. Toți avem același interes și vrem să protejăm și locurile de muncă și veniturile salariale. Noi, salariații, sîntem capabiuli de orice efort să ținem rafo pe linia de plutire, dar rămîne ca investitorul care este sau care va veni să fie și el în stare să se implice total. Fără o implicare totală, într-o societate atît de dificilă și cu un renume negativ, nu se poate. Cît despre demisia liderului Marian, cred că a fost luată la nervi, la supărare. Așa ceva stabilește adunarea generală a sindicatului”.

„Demisia liderului Marian ar fi o catastrofă”

Cum s-a mai spus și cum era și de așteptat, opiniile salariaților au fost împărțite, la unii tranșante, la alții nu. „Sîntem specialiști, nu sîntem pomicultori și vrem ca administrația să ne respecte ca oameni. Să alunge starea de tracasare a salariaților și să spună de ce proprietarii au cumpărat Rafo, oferind garanții pentru pornire’’ – a declarat Vasile Miron, care muncește de 38 de ani aici. „Este inadmisibil să se semneze contractul în forma în care vrea administrația. Nu se mai poate trăi, în condițiile actuale. Nu ne mai descurcăm, avem și noi familii” – a opinat un altul. „N-am înțeles nimic din ce am auzit aici. Sîntem descurajați total. Nu credeam că ajungem în situația aceasta” – spenea o muncitoare. „Să repornească fabrica și să mărească salariile, fără externalizări de servicii și altele ca acestea” – a cerut Nelu Cozma. „Deocamdată ascultăm la ce se întîmplă. Mai multe nu știm. Ni s-a spus, în mare, despre Contractul Colectiv de Muncă. dar acum văd că au început divergențe între ei” – a declarat Gheorghe Ariton. „Trebuie semnat acest contract, cu amendamentele care s-au semnalat, pentru că trebuie să avem un serviciu. Dar trebuie să ne impunem și noi punctul de vedere” – a opinat și Vasile Pop. „Dacă nu sîntem uniți și se dezbină și sindicatul, nu e bine. Să se negocieze contractul , cu amendamentul prezentat aici. Iar demisia liderului Marian, în aceste condiții, ar fi o catastrofă. Ar fi o dezbinare totală” – a mai declarat el.
La întîlnirea de ieri, cu salariații, nici un reprezentant al administrației Rafo nu a participat. Salariații au fost sfătuiți, în final, să meargă la locurile de muncă, iar reprezentanții lor în sindicat urmează să aibă mai multe negocieri în vederea întocmirii unei noi variante de contract de muncă, agreat de toți salariații. (Ion MORARU, Petru DONE) get pentru rezolvarea situației Rafo, iar programul de reoreganizare al societății este de doi ani în justiție

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!