…Pe un rîu în jos

* La „Crucea lui Constantin”

* O întîmplare tragică, petrecută cu 34 de ani în urmă în munții ce talonează malul stîng al rîului Trotuș * Un pădurar, Constantin Gosav, a fost împușcat în timp ce apăra patrimoniul silvic încredințat spre supraveghere * Au rămas orfane de tată două fetițe – Nina și Doina (în prezent, cadre medico-sanitare) * Locul unde s-a petrecut trista întîmplare a primit denumirea de la victimă: „Crucea lui Constantin” * Natura însăși cinstește fapta eroului pădurar menținînd, în toate anotimpurile anului, un peisaj de basm, demn de toată lauda cuvenită vetrei strămoșești

„CRUCEA LUI CONSTANTIN” este un loc pitoresc situat în zona acoperită cu păduri binecuvîntată activității oamenilor aflată între satul Plopu-Dărmănești și Berzunți. în decembrie trecut s-au împlinit 33 de ani de la o întîmplare tragică, cea care mai apoi a dat și denumirea zonei. Am considerat firesc să prezint, pe scurt, această întîmplare deosebită în multe privințe, pentru cititorii ziarului.
Se știe, de către aproape fiecare român, că toponimie înseamnă „totalitatea numelor proprii, de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune”. Spre exemplu, în amintirea unui erou îndrăgit, din timpul invaziilor unor populații migratoare, un luptător pentru apărarea vetrei strămoșești a românilor (în secolul al XV-lea), cei din jur au dat denumirea de Văsiești „așezării în care se aflau gospodăriile și ogoarele oștenilor căpitanului Văsâi. Alții au numit „Lucăcești” cătunul urmașilor lui Luca – unul dintre fiii ciobanului Moină, ce-și avea „târla cu turmele” pe platoul din apropiere (azi zonă a binecunoscutului municipiu Moinești…). Pentru vorbitorul de limbă română este cît se poate de firesc ca „localitatea unde se vindeau îndeosebi cantități mari de sare, de la minele din apropierea sa, să i se zică <>”, des pomenită în documentele arhivelor ca urmare a importanței sale economice și istorice. Nu-l poate surprinde nici faptul că un deal se numește „Cetățuia”, fiindcă specialiștii au demonstrat că își dovedește pe deplin denumirea. Situat în apropierea unor așezări antice, ei susțin că acesta a fost folosit „în vremuri de restriște” în scopuri de apărare de localnici, fiind „cioplit” de mînă omenească spre a-l face mai puțin accesibil dintr-o anumită direcție, cu urme de ziduri dispărute, probabil, cu mult înaintea mileniului al II-lea e.n. Forma însăși de relief are, e clar, o poziție-cheie lîngă această adevărată „placă turnantă” de lîngă rîul Trotuș, avînd „ieșiri” în trei direcții diferite.
Cititorul, lecturînd aceste exemple, ce remarcă? Toate aceste toponime sînt strâns legate, de altfel firesc, de viața, lupta sau activitatea și întîmpările – triste sau vesele – din zona respectivă! Nu-i nici un secret că toponimia se îmbogățește permanent. Așa se explică urmările întîmplării tragice pe care urmează să v-o relatăm. Aceasta a avut loc cu aproape 34 de ani în urmă, în zona împădurită din apropierea comunei Berzunți. La 20 decembrie 1962 într-un sat (existent pe malul stîng al Trotușului), un pădurar a fost împușcat mortal, după cum se menționează și în „Certificatul de moarte” emis de comuna Dărmănești, seria M.c., nr. 311386 / 1962, eliberat două zile mai tîrziu cu nr. 969… Urmarea a fost rămînerea unei vădane, cu două fetițe – Nina și Doina (în prezent cadre medico-sanitare la un dispensar medical din zonă. Victimă a fost pădurarul Constantin Gosav, în vîrstă de 46 de ani, un om falnic și plin de viață. Intrînd în conflict de interese cu anumiți indivizi ce se dedau la fapte rele, „i s-a pus gînd rău și a fost fixat în cătarea unei arme ucigașe…”. Crima i-a impresionat în mod deosebit pe săteni, care au participat (aproape cu trei decenii și jumătate în urmă), în număr mare la ceremonia funerară, mai ales că totul se întîmplase în preajma Crăciunului și a Anului Nou. Iată de ce, după cuvenita creștinească înmormîntare, în locul unde a avut loc această crimă a apărut și o cruce avînd inscripționat numele victimei, iar în zilele noastre zona este cunoscută, de oricine, ca reper orientativ sub denumirea „CRUCEA LUI CONSTANTIN”…
Numeroase alte construcții vechi, dar și cursuri de ape, munți, poiene, locuri pitorești, mine, exploatări sau ateliere producătoare de bunuri materiale necesare vieții românilor, sau salba de așezări au „istorii” la fel de interesante și demne de a fi cunoscute de cititorii noștri. Ne referim, evident, la subiecte cu această temă din zona etnografică Trotuș, care cuprinde bazinul acestui important rîu românesc, de la Ghimeș-Făget pînă la Urechești (lîngă Adjud), cu localitățile binecunoscute de pe ambele maluri și împrejurimile acestora. (prof. Ioan TUDOR)a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!