PELERIN ÂN ȚARA SFÂNTĂ

Bazilica nașterii lui Iisus

Doru CIUCESCU

în prezent, pelerinii creștini care doresc să viziteze Betleem, localitatea unde s-a născut Iisus, trăiesc experiența trecerii într-o enclavă administrată de Autoritatea Palestiniană. Acolo, riscul producerii unor atentate cu bombă este considerat atît de mic încît societățile de turism internațional se încumetă să organizeze itinerarii istorico – religioase. Explicația acestui fapt am deslușit-o la fața locului, cînd am aflat că peste un sfert din cei 40 000 de arabi din Betleem fac semnul crucii și serbează învierea Domnului; într-un cuvînt, ei sînt creștini din moși-strămoși! în alte enclave, cum este Cisiordania, unde se găsește orașul Ierihon, lîngă care se află -la o distanță de numai un kilometru – Mînăstirea Sfîntului Ioan Botezătorul, numărul creștinilor arabi este neînsemnat, iar riscul producerii de atentate cu bombă este atît de mare încît accesul turiștilor este foarte rar permis, de exemplu, în cazul ceremoniei Dumnezeieștei Arătări de la rîul Iordan.
… Am plecat cu autocarul de la hotelul „Jerusalem Gate” din Ierusalim pentru a parcurge distanța de aproximativ 20 de kilometri pînă la Betleem. Se anunța o zi cu mult soare, așa cum ne obișnuisem deja în Țara Sfîntă. Pe la jumătatea drumului am observat că ne apropiam de un zid de beton avînd înălțimea egală cu aceea a zidurilor crenelate de piatră ale Ierusalimului și lungimea parcă nesfîrșită, ca a marelui zid chinezesc. Ghidul Andrei a venit cu informații la microfon: „Noi, israelienii, numim acest zid «mața», adică pasca evreiască de Paște, datorită aspectului de rizuri paralele dat de blocurile prefabricate de beton”. Peste puțin timp am ajuns la un post de poliție cu barieră situat la una din porțile de intrare în enclava administrată de Autoritatea Palestiniană. Autocarul s-a oprit și un militar israelian a început să verifice pașapoartele. Cînd a văzut că sînt românești a zîmbit și a renunțat la control. Poate părinții lui erau de origine română. Oricum, gestul militarului a dat de înțeles că cetățenii României nu sînt teroriști.
… Am trecut de zidul „mața” și după un sfert de oră am intrat în impunătorul edificiu al autogării din Betleem. De acolo, am parcurs pe jos urcușul unei străzi care ducea spre Bazilica Nașterii lui Iisus. Datorită reliefului muntos, casele dădeau impresia că au fost construite unele peste altele. în drum am fost asaltați de cel puțin o duzină de arabi „înarmați” cu suveniruri de vînzare, care mi s-au părut mai ieftine decît la Ierusalim. Am ajuns într-o piață lungă de cel puțin două sute de metri, la capetele căreia se găseau Bazilica Nașterii lui Iisus și Marea Moschee din Betleem. S-a anunțat pauză de „shopping”. în depărtare se vedeau versanții lipsiți de vegetație ai munților Moab, în spatele cărora se află deșertul Iehuda și marea Moartă. Am avut răgazul să recitesc unele însemnări din carnețelul meu de voiaj: „Betleem a fost denumit și Efrata. (Geneza 35: 19). Este locul unde s-a născut atît regele David (1 Samuel 17: 12) cît și Mîntuitorul (Matei 2: 2). Deasupra Peșterii Nașterii Domnului a fost construită, pentru prima oară, o biserică de către Sfînta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare (306 – 337) . Pardoseala a fost acoperită cu un mozaic în culori. Această biserică a fost dărîmată de către împăratul bizantin Iustinian (527 – 565) și înlocuită cu alta în anul 530, cu aspect de fortăreață, ale cărei ziduri se păstrează pînă în zilele noastre”.
Mă pregăteam să intru în Bazilica Nașterii lui Iisus prin Poarta Umilinței, o poartă atît de scundă încît lumea era nevoită să-și îndoaie șira spinării aproape în unghi drept. Un călugăr franciscan tînăr mi-a spus, în engleză, că obturarea parțială a porții a fost făcută în secolul al XVI – lea pentru a interzice musulmanilor să intre călare în biserică. Un alt tînăr oferea turiștilor o foaie viu colorată scrisă în arabă. Eu, sensibil fiind la tot ce se întîmplă în lumea arabă, m-am oprit să aflu amănunte. Spre surpriza mea, am văzut că lîngă siglă – o pajură bicefală – scria în arabă „Nur al Masih” și traducerile în greacă „Fos Hristoi” și în engleză „Light of Christ” (Lumina lui Hristos). Sub fotografia unei icoane era următorul text: „Qiama al Said al Masih min bain al amauaț” (învierea Domnului Hristos dintre morți).
– „Al Masih qam” (Hristos a înviat), am citit cu glas tare un text situat lîngă reprezentarea unei cruci grecești (cu brațe egale).
– „Haqan qam” (Adevărat a înviat), a răspuns tînărul arab.
Am intrat în vorbă cu arabul creștin și am aflat că într-o încăpere a edificiului Biserica Nașterii Lui Iisus tocmai se ținea o slujbă în limba arabă. Am promis că voi ajunge și acolo. Am trecut prin Poarta Umilinței și am ajuns într-o curte micuță, de unde se putea intra fie în naosul Bazilicii Nașterii lui Iisus, de la parter, fie în Peștera Nașterii Domnului, de la subsol. Printr-o altă Poartă a Umilinței am intrat direct pe o linie imaginară de simetrie a celor 40 de coloane din marmură roșcată, dispuse pe patru rînduri (două de o parte și două de cealaltă parte), care susțineau bolta din lemn. Ghidul Andrei ne-a atras atenția că actualele ornamente au fost făcute de meșteri iconografi greci în secolul al XI-lea și că fragmente din pardoseala de pe timpul împăratului Iustinian pot fi văzute în locuri protejate cu capace din lemn. Tot acolo am văzut o cristelniță din vremuri iustiniene. în aer se auzeau ecouri de la diferite slujbe creștine ținute în armeană, arabă, franceză, ivrit și rusă. La slujba în limba arabă am constatat cea mai numeroasă prezență.
… Am ajuns din nou în curte, unde am așteptat cam o oră pînă ne-a venit rîndul să intrăm în Peștera Nașterii Domnului. Se intra coborînd o scară și se ieșea urcînd altă scară. între cele două scări era amenajat un mic altar sub care, la nivelul pardoselii, se afla o stea din argint cu 14 raze și diametrul de aproximativ 40 de centimetri, pe care era gravat circular următorul text: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est” (Aici L-a născut Maria Virgina pe Iisus Hristos). Tot acolo, la un moment dat, l-am văzut îngenunchiat pe tînărul arab creștin. M-am mai închinat o dată…deau impresia că au fost construite unele pest

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!