Pelerin în Țara Sfîntă

în grădina Ghetsimani

Doru CIUCESCU

…în programul zilei era inclusă și o vizită la grădina Ghetsimani, locul sfînt amintit în toate evangheliile. Ne aflam într-o parcare situată nu departe de vîrful Colinei ânălțării de pe Muntele Măslinilor, de unde se putea avea ceea ce italienii numesc „belvedere”, altfel spus, imaginea de generic frecvent utilizată de posturile de televiziune cînd transmit știri despre Ierusalim. Imediat sub noi aveam perspectiva versantului vestic al Muntelui Măslinilor, care cobora pînă în albia secată a „pîrîului Chedron” (Ioan 18: 1) de unde, imediat, se desfășurau zidurile antice ale Ierusalimului, iar în plan puțin mai îndepărtat erau perfect vizibile cupolele Bisericii Sfîntului Mormînt sau Esplanada Moscheielor. Distanța dintre Muntele Măslinilor și Ierusalim, apreciată în biblie de a fi mare „cît un drum în ziua Sabatului” (Faptele Apostolilor 1: 12), mi s-a părut de maximum un kilometru. „Pîrîul Chedron din biblie, denumit, în prezent, Cedron, curge pe valea Iasofat (Ioel 3: 1), a cărei denumire vine de la <>”, care în limba ivrit se traduce „Dumnezeu judecă”, am auzit un crîmpei din prezentarea ghidului Andrei, după care încă un altul: „încă din secolul IV, prin grija împăratului bizantin Constantin, împreună cu Elena, mama lui, locurile sfinte de pe versantul vestic al Muntelui Măslinilor, legate de activitatea lui Iisus, au fost identificate și recunoscute ca locuri de pelerinaj”.
înainte de a începe coborîrea, am mai privit o dată latura estică a zidului antic al Ierusalimului, unde, la mijloc, se găsește Poarta de Aur, construită pe locul vechii Porți Orientale a Templului construit de regele Irod. Prin acea poartă a intrat Iisus cu discipolii Lui în Ierusalim în Duminica Floriilor. Poarta a fost construită la începutul secolului al VII-lea de către bizantini. Din secolul al IX-lea, poarta a fost astupată cu zid. Conform tradiției, la Poarta de Aur, denumită și „poarta apei, de la răsărit” (Neemia 3: 26), va avea loc Judecata de Apoi, cînd, la „sfîrșitul lumii”, se va hotărî soarta morților: fericirea sau osînda veșnică. Am observat că „pe locul deschis dinaintea porții apelor” (Neemia 3: 17), unde „Ezra a citit în carte (legile lui Moise) de dimineață pînă la amiază” (Neemia 8: 3), era amplasat un cimitir musulman. Oare, pentru ca morții de acolo să fie primii la lunga coadă ce se va forma? încă o dată am constatat că musulmanii, chiar dacă au sosit ultimii în Palestina, s-au dovedit a fi extrem de acaparatori, ocupînd locuri sfinte mozaice sau creștine.
…Am început coborîrea și în zece minute am ajuns la biserica Dominus Flevit (Domnul Plînge), o construcție micuță, cu acoperiș în formă de lacrimă, construită pe locul unde „cînd S-a apropiat de cetate (Ierusalim) și a văzut-o, Iisus a plîns pentru ea și a zis: <<(...) Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura (...), te vor face una cu pămîntul>>” (Luca 19: 41-44). De pe fereastra altarului din spatele acestuia se deschidea o largă priveliște a Ierusalimului. Bineînțeles, au fost puse în mișcare aparatele de fotografiat și camerele de luat vederi.
…Am continuat coborîrea și după nici cinci minute ne-am apropiat de grădina Ghetsimani – un pîlc de o duzină de măslini (ce a mai rămas din livada de pe Muntele Măslinilor) protejat de un gard din fier forjat. Trunchiul unuia dintre măslini nu putea fi cuprins de brațele a doi oameni, dovadă că era milenar. în această grădină sufletul lui Iisus a fost cuprins de „o întristare de moarte” (Matei 26: 38), în timp ce „(El) s-a îndepărtat de ei (Ucenicii Lui) ca la o aruncătură de piatră, a îngenunchiat și a început să Se roage, zicînd: <>” (Luca 22: 40-42), după care „a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulțime de oameni cu săbii și ciomege (…). Atunci oamenii aceia au pus mîinile pe Iisus și L-au prins” (Marcu 14: 43-46). Lipită de grădina Ghetsimani se găsea Biserica Patimilor lui Iisus, denumită și Biserica Tuturor Națiunilor (de fapt, numai 12 țări au contribuit în 1924 la construcția mărețului edificiu), care adăpostește stînca pe care a agonizat Mîntuitorul Nostru. Impresionantă mărturie!
…O surpriză pentru mine a fost faptul că în apropiere se găsește și mormîntul Maicii Domnului. Sinodul Ecumenic al V-lea a recunoscut și a legiferat dogma destinului divin al Sfintei Fecioare. Ca urmare, mormîntul ei a devenit loc de pelerinaj începînd cu secolul al V-lea. Am intrat în biserica Mormîntul Maicii Domnulul, a cărei fațadă nouă este construită în stil bizantin. Am coborît mai bine de 40 de trepte pînă la o criptă, reminiscență a bisericii construite de împăratul Marțian (450-457) și de primul patriarh al Ierusalimului – Iuvenal. O lespede de marmură albă, veche de mai bine de un mileniu și jumătate, acoperă mormîntul Maicii Domnului.
Ajuns la lumina zilei, am întrebat un om în sutană din alt grup de turiști:
– De ce s-a speriat Iisus în grădina Getsimani, avînd în vedere că El știa că va muri, că apoi va învia și că prin jertfa Lui se vor ispăși păcatele omenirii?
– Cum bine poate știți, unele secte, cum ar fi iehoviții, cred că El nu ar fi Dumnezeu, deoarece s-a speriat în grădină. Altele, cum ar fi monofiziții, consideră că El nu ar fi murit, deoarece Dumnezeu nu moare. Părerea mea este că a murit firea omenească din Iisus, în timp ce firea Dumnezească din Iisus a rămas neschimbată. Ați înțeles?
– Da, cred că am înțeles.
– Atunci, vă rog să-mi spuneți ce înțelegeți din rugăciunea preotului de la sfîrșitul proscomidiei: „în mormînt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tîlharul, pe Scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, pe toate umplîndu-le, Cela ce ești de necuprins”.
– Poate, la sfîrșitul pelerinajului, voi fi capabil să înțeleg aceste cuvinte, în toată durerea și bucuria lor, am răspuns eu, aruncînd încă o privire spre măslinul milenar, martor tăcut al existenței pămîntești a lui Iisus Hristos.) de dimineață pînă la amiază” (Neemia

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!