• municipalitatea oneșteană refuză să respecte legislația privind concesionarea • banii ar fi venit de la Onedil pentru folosirea magistralelor de transport și stațiilor de epurare aparținînd domeniului public
Curtea Supremă de Justiție a respins, la sfîrșitul săptămînii trecute, acțiunea deschisă de Consiliul Local (CL) Onești împotriva Onedil, prin care administrația locală a încercat să declare nelegală privatizarea firmei care se ocupă de distribuția apei, de canalizare și de salubritatea orașului. CL a contestat calitatea de acționar la Onedil a FPS și a solicitat instanțelor să oblige conducerea societății să predea activul și pasivul firmei către un consiliu de administrație format din consilieri locali. Toate solicitările au fost respinse, ceea ce echivalează cu legalizarea, și prin intermediul instanței, a privatizării societății onedil.
Edilii oneșteni par să nu se fi împăcat nici acum cu faptul că seerviciile publice au fost privatizate în urmă cu cîțiva ani, atît timp cît refuză să recunoască Onedil un drept care i-a aparținut timp de 40 de ani, indiferent de statutul public sau privat pe care l-a avut societatea: acela de a exploata rețelele de apă și canalizare ale orașului. Povestea concesiunii acestor bunuri a început încă de la privatizarea furnizorului de utilități publice oneștean. În 1999, statul, prin FPS, a vîndut, pentru 20 de miliarde de lei, aproximativ 70 % dintre acțiunile pe care le deținea la SC Onedil SA. Restul pachetului, reprezentînd 30 % din capitalul social, erau în acel moment deținute de peste 500 de angajați ai firmei și de SIF Moldova. Cumpărătorul pachetului majoritar scos la mezat de FPS, a fost SC PAS SA Bacău, societate aparținînd omului de afaceri Ovidiu Budeanu. „Primarului din Onești, Emil Lemnaru, nu i-a convenit că noi am cîștigat licitația organizată de FPS și a început o luptă de destabilizare a Onedil”, ne-a declarat Ovidiu Budeanu. Singura modalitate a primarului din Onești, Emil Lemnaru, de a face probleme noului proprietar a fost refuzul de a încheia un contract de concesionare a rețelelor de distribuție a apei și canalizare.
În momentul înființării Onedil – urmașa fostei Regii Autonome de Gospodărie Comunală și Locativă Onești -, în 1995, firma a primit dreptul de a administra rețelele de apă și canalizare din oraș. După privatizare, vechea relație de administrare urma să se transforme într-un contract de concesiune. Potrivit legislației, operatorii de servicii publice trebuie să încheie cu consiliile locale contracte de concesiune asupra bunurilor pe care societatea le are în exploatare – în acest caz rețelele și stațiile de epurare – potrivit obiectului de activitate.
Ovidiu Budeanu spune că, la privatizare, în caietul de sarcini a fost prevăzut expres obiectul de activitate al Onedil, adică distribuția energiei termice, apei potabile și menajere și servicii de salubritate, care nu avea cum să se piardă după schimbarea statutului din public în privat. „În conformitate cu Legea 219/1997, privind concesiunile, obligația Consiliului Local Onești era de a concesiona magistralele de transport și stațiile de tratare și epurare a apei către Onedil. Noi ar fi urmat să exploatăm aceste bunuri contra unei plăți anuale pe ar fi trebuit să o facem către consiliu, dar acesta nu a dorit să aprobe concesionarea, deși i-am trimis nenumărate adrese”, declară Ovidiu Budeanu.
Procesele trenează de trei ani
Încăpățînarea primarului Emil Lemnaru de a nu încheia contract de concesionare cu Onedil, ulterior cu Apă – Canal, care s-a desprins din Onedil, a costat municipalitatea oneșteană nu mai puțin de șase miliarde de lei. Bani care ar fi putut intra în buget și cu ajutorul cărora s-ar fi putut rezolva alte probleme ale urbei. „Dacă s-ar fi încheiat contractul de concesionare, noi am fi plătit, anual, o taxă de aproximativ două miliarde de lei pe an, adică, pînă acum, consiliul ar fi trebuit să încaseze de la noi cam șase miliarde de lei, lucru care nu s-a întîmplat”, spune Ovidiu Budeanu. Refuzul permanent al Consiliului Local și Primăriei Onești de a stabili o relație contractuală firească cu Onedil l-au determinat pe Ovidiu Budeanu să se adreseze justiției.
În decembrie 2002, instanța de fond a Tribunalului Bacău i-a dat lui Budeanu cîștig de cauză și a dispus concesionarea. Evident, sentința a nemulțumit conducerea primăriei, care a înaintat recurs. Procesul se va judeca mîine la Curtea de Apel Bacău. Ovidiu Budeanu consideră că, dacă recursul ar fi acceptat, asta ar însemna „renaționalizarea serviciului de apă-canal din Onești. Și asta, în condițiile în care tendința în toate țările civilizate ale lumii este de a privatiza serviciile de interes public. Noi avem toate avizele de funcționare, avem un program de modernizare a stațiilor, avizat de Ministerul Mediului, avem programe de investiții asupra bunurilor din domeniul public, iar primăria Onești încearcă prin toate mijloacele să ne împiedice să funcționăm. Din asta, toată lumea are de pierdut: primăria, care nu încasează taxa de concesiune, noi, ca societate și, cel mai important, populația din Onești, care, într-o situație normală, ar putea beneficia de servicii de calitate mai bună”. Procesul nu s-a încheiat încă, verdictul final urmînd a fi dat de magistrații Curții de Apel Bacău.
Asociațiile de locatari din Onești, dar și salariații Onedil au trimis mai multe scrisori de protest la instituțiile statului cu atribuții de reglementare și control, în care au semnalat situația aberantă existentă în acest moment. Corpul de control al prim-ministrului a fost acum o săptămînă la Onești, pentru a vedea ce se întîmplă și pare să se fi lămurit cum stau, de fapt, lucrurile. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns