Peripeții pe meleaguri europene

O delegație băcăuană, autorități, ziariști și ansambluri folclorice, a participat la „Zilele Bacăului” în Torino. Un oraș unde se vorbește românește ca în Bacău, așadar nu ai cum să te rătăcești. A aflat pe propria-i piele colega noastră Elena Solomon. Răzlețită de grupul plecat spre piața agroalimentară, Elena ne-a ajuns cu… autostopul. „Am oprit un domn, l-am întrebat unde este piața în românește și m-a adus cu dubița. Am aflat că este sucevean”, a povestit ea. Mai mult, pe stradă vei avea surpriza să ți se răspundă în italiană, chiar dacă ai întrebat în română, semn că și localnicii ne-au prins limba. Drumul ne-a purtat și prin Viena. Unde unii „delegați”, nu dăm nume că nu e frumos, s-au ales cu șnițele vieneze, că, deh, „niște chietroaie vopsite vezi oricum, dar șnițelul, simbolul Austriei, nu îl mai mănînci”. De la unguri am învățat că schimbul valutar se face după ureche, iar eurocenții sînt inexistenți. Trei euro și 20 de cenți sînt egali, la vecini, cu patru euro. în schimb sînt foarte vioi cînd vine vorba de „traficul” de țigări, despre care un „binevoitor” i-a informat că l-ar face pasagerii din autocarul nostru. Supărați că nu au găsit cartușele cu pricina nu au uitat să boscorodească în dulcele lor grai „români împuțiți”. Final apoteotic: subsemantul și aceeași doamnă Solomon au avut surpriza să descopere în bagaje, la sosire, alte haine. (Claudiu TĂNĂSESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!