Perle de perle!

D’ale învățăceilor, la examenul de Testare Națională

Nici anul acesta, la proba de Limba și literatura română din cadrul Testărilor Naționale, absolvenții școlilor generale nu s-au sfiit a scrie pe foaia de teză tot soiul de „perle”. La descoperirea „minunilor”, profesorii s-au amuzat, dar i-au și „taxat” pe elevi la notare. Reproducem cîteva fragmente din lucrările de examen care demonstrează, nu știm a cîta oară, că școlarii au fie o imaginație bogată, fie mari lipsuri :

• „Măsura versului este de 6,5 cm.” (Măsurat în manual, versul cu pricina s-a dovedit a avea, pe hîrtie, exact lungimea precizată de elev.)
• „Știuca îl prefăcu pe Aleodor în pește și îl vîrî într-un stol de pești.”
• „Basmul studiat de mine la școală este «Prîslea cel bătrîn și merele de aur.”
• „Basmul are o mare răspundere mondială.”
• „Prîslea își iubea tatăl, de aceea l-a ajutat în legătură cu pomii.”
• „Prîslea a plecat în căutarea furăciosului.”
• „în «Prîslea cel voinic și merele de aur», personajul principal este prezentat într-un aspect social, unde Harap-Alb este un fiu de crai mic și harnic.”
• „Aleodor avea castelul în curtea lui Toma Alimoș, care era deghizat în pedagog. Acest pedagog îl ajută pe Aleodor să se maturizeze.”
• „Basmul este o lucrare litorală.”
• „âmpăratul l-a născut la bătrînețe pe Aleodor.”
• „Petre Ispirescu a cules basmul de la tatăl lui și a zis că e «un șirag de piatră scumpă, pe moșia națională».”
• „Este un basm popular pentru că este format din graiul mai multor oameni.”
• „Aleodor cîrmuiește viața unui corb.”

La alcătuirea scrisorii, al doilea subiect al lucrării, elevii au fost „maeștrii” în expresii care mai de care mai ciudate:

• „Ieri am fost cu bunicul la vînătoare și am împușcat un mistreț, pe care seara cu bunica l-am făcut chiftele.”
• „în finalul scrisorii vă doresc multă sănătate și aplauze multe, din partea mea.”
• „De cînd am ajuns la bunicii mei, mă tot uit la un om care stă cu un măgar, pe un deal.”
Cireașa de pe tort a venit din partea unui copil care o întreabă pe prietena sa, la finalul scrisorii : „âți mai amintești cînd ți-am pus-o?.” (Otilia ANTONESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!